Eny - fragment de roman

Am vãzut oameni rãniţi de cuvinte, erau gãuriţi peste tot, semãnau cu sitele prin care se strecoarã lumina, nici umbrele lor nu mai erau întregi. Am vãzut şi oameni înãlţaţi de cuvinte, semãnau cu îngerii pe care ni i-a dat demult Dumnezeu. Când privesc pe urmele unui om care n-are unde sã meargã ştiu cã acel om trebuie sã se odihneascã. Am vãzut oameni virtuoşi care se puteau duce oriunde, ca vapoarele care pot poposi în orice port, erau cei ce deveniserã virtuoşi nãdãjduind. Cine s-a uitat în ochii celor ce iubesc a vãzut, cu siguranţã, paradisul cu care am fost rãsplãtiţi şi a doua oarã. Am învãţat sã mã iubesc privind coapsele femeilor frumoase, ochii bãrbaţilor fericiţi, toamnele cu care ne vandalizãm amintirile, nopţile de Crãciun din filmele americane, verile în care ne dorim cu disperare sã rãmânem veşnic tineri. Cine a putut privi prin gãurile unui om, rãnit de cuvinte, a vãzut pânã unde se poate continua ceea ce nu se poate vedea dintr-un om. Am alergat şi am vãzut cã singurele curtezane de elitã sunt visele noastre. Priviţi în visele unui bãrbat, priviţi în visele unei femei, priviţi în visele unui copil...! În rest, omul are puritatea condiţiei sale. Cea mai mare libertate a unui om este libertatea de a se lãsa cu totul în voia lui Dumnezeu, omul rãmâne oricum tributar armoniei sale. Îmi amintesc deseori garoafele din grãdina vecinilor mei, îmi amintesc şi mirosul lor înnebunitor. De fiecare datã, şoaptele unui bãrbat care m-a iubit mi le-a readus în minte, aşa cum cuvântul Borges îmi aminteşte cuvintele „O mie şi una de nopţi“. Eu cred cã oamenii care ne iartã se transformã în îngeri, aşa cum cred cã toamnele acelea mohorâte sunt întruparea minciunilor marilor iubiri, aşa cum cred cã verile seamãnã cu propriile noastre minciuni şi iernile sunt ceea ce vom fi cândva. Cine a dansat şi a fãcut-o şi pentru alţii a fost aproape la fel de fericit ca şi acela care s-a rugat şi s-a rugat şi pentru alţii, la fel ca şi aceia care au cântat, au scris, au prorocit, au dezlegat semne strãine. Fiecare dintre noi a vãzut cât de simplu este sã fii fericit. Am vãzut, odata, într-un parc, un bãrbat sãltând într-un joc ciudat, în urma unei fanfare. Omul poate fi fericit aproape din orice.
Omul este povestea pe care o trãieşte.
Povestea mea este Eny.