Electoratul lui Geoana a asteptat cu emotii sa iasa invingator Basescu!

Pe langa stupoarea pe care au avut-o opozantii lui Basescu cand au aflat ca acesta a iesit invingator, eu am avut o alta stupoare: cum s-au aflat rezultatele, o groaza de cunostinte care, numai ele stiu de ce, votasera cu Geoana, m-au sunat, sugrumate de emotie si intr-un fel de delir nesatos, sa-mi spuna ca e o zi memorabila de istorie …a iesit presedinte Basescu!! Erau atat de fericite ca iesise Basescu, incat n-am priceput de ce-l votasera pe Geona! Probabil, in adancul sufletului lor, isi dorisera cu disperare sa-l voteze pe Basescu, nu-l votasera pentru ca-l votasera pe Geoana, dar statusera mai incordate ca cei care il votasera pe Basescu, de teama sa nu iasa invingator Geoana!

Incordarii i se adaugase vinovatia fara iertare si stresului, neintelegerea ca il votasera cu incrancenare pe Geona! Am vorbit cu cel putin douazeci de oameni care il votasera pe Geoana si care erau nespus de fericiti, frenetici si entuziasmati ca iesise Basescu! Inca nu mi-a trecut stupefactia!

Presupun ca, daca se contesta, pe bune, alegerile, exista urmari, sunt anulate si se voteaza din nou, parte mare din electoratul lui Mircea Geoana va fi cumplit de furioasa pe Geoana ca le-a incurcat asa planurile si le-a stricat bucuria, incat vreo douazeci la suta, cel putin, il vor vota pe Basescu!

L-au votat ei la intamplare pe Geoana, dar vor fi foarte furiosi ca acesta le strica surpriza si bucuria victoriei lui Basescu si-atunci sa te tii! Probabil, il vor uri pe Geoana din tot sufletul lor de votanti credinciosi, care l-au votat, habar neavand ce isi doresc sa voteze, de fapt! Presupun ca nu-i vor ierta lui Geoana cosmarul prin care i-a facut sa treaca, emotiile si vina la care i-a supus, determinandu-l sa-l voteze, in deriva totala, in timp ce ei au stat in stres si emotii pentru Basescu! Ar fi distractiv sa se mai voteze o data!

Eu voi incerca sa gasesc o explicatie pentru bizareria asta nemaintalnita ca votantii lui Geoana au fost asa de fericiti ca a iesit invingator Basescu! Astia de care am eu stiinta, cei cu care am vorbit si care mi-au creat o asemenea stupoare!
Read more...

Cine l-a votat pe Jean de la Craiova?

Suntem un popor de manelisti! Dovada ca cei care au ramas in finala la “Dansez pentru tine” sunt doi manelelisti! Chiar asa, sa nu fi dansat niciun alt concurent mai bine ca ei?!

Nu stiu cine au fost restul concurentilor, nu m-am uitat, dar, butonand telecomanda aseara, am ramas destul de siderata sa vad ca, in mult ravnita finala, au ramas Jean de la Craiova (sper sa nu-i gresesc numele si locatia) si Liviu de la fosta trupa de manele, LA. Trebuie sa recunoastem ca e bizar, mie asa mi-a parut! In fond, pe Liviu ala il stiam dansand intr-un singur fel, pe la tv, cand isi canta manelele, iar pe Jean, celalalt manelist, nu l-am vazut cum danseaza, dar presupun ca danseaza cum danseaza toti! Ma rog! Trebuie sa recunosc ca, vazand ca ei sunt finalistii, pe langa oarece stupoare, fireasca sau nu, mi-a fost atatata si curiozitatea. Chiar vroiam sa vad cum danseaza cei doi manelisti! In fond, ii surclasasera pe toti!

Nu stiu care sunt regulile acestui concurs! Nu stiu cine voteaza: juriul ala format din oameni priceputi in ale dansului sau poporul!? Nu stiu daca PRO Tv-ul are si el ceva de spus, in fond, e si gazda si organizator si, si mai mult, se stie slabiciunea PRO Tv-ului pentru manelisti! La calculul care mi-a iesit mie, lucrurile stau asa: daca juriul le-a dat cele mai mari note celor doi manelisti, de acestia au ajuns in finala, ori manelistii danseaza foarte bine, ori, evident, juriul i-a simpatizat nespus si a simtit nevoia sa-i incurajeze. Daca i-au votat oamenii, clar suntem un popor de manelisti! Daca PRO Tv-ul a pus si el, acolo, o vorba buna, data fiind simpatia pe care o poarta acestor mari artisti ai neamului …gandul m-a dus, imediat, ca PRO Tv vrea sa organizeze, de acum, “Dansez pentru tine” numai cu manelisti! Chiar m-am gandit ca de mult si-a dorit asta, dar n-a stiut cum sa faca si fapta, ca sa nu bata la ochi. Ei, iata ca au si motivatia: cei mai buni dansatori ai acestui sezon au fost doi manelisti! Cum, naiba, in urmatorul sezon, sa nu iei numai manelisti?! In fond, astia sunt cei mai buni …si am eu o banuiala, pe acestia ii voteaza cel mai mult si publicul. Ar fi chiar culmea! Cinsprezece ani, in tara asta, s-au cantat manele ca la balamuc! Se spune ca e nevoie de minimulm cinzeci de ani ca un popor sa piarda niste informatii …asadar, PRO TV poate face “Dansez pentru tine” cu manelisti cel putin o suta cinzeci de ani, fara probleme! O suta de ani se vor mai asculta sigur, iar urmatorii cincizeci de ani, cel putin, raman de actualitate ca informatie!

M-am uitat si m-am crucit de cum dansa Jean de la Craiova rock & roll! Nu stiu ce-o fi dansat inainte, in toate emisiunile sezonului astuia, cum o fi dansat, eu l-am vazut ieri, dansand un singur rock & roll si m-am crucit! Parca era prietenul lui Alice din Tara Minunilor, omul acela de tabla, isi gandea fiecare miscare si in ciuda chinuitei concentrari, miscarile tot il luau pe nepregatite, saracul cantaret de manele ce s-a mai chinuit la un rock & roll! Trebuie sa recunosc ca mi-a fost mila de el! Nu am vazut ceva care sa ma impresioneze: nu atitudine, nu “suflu” de rock & roll, nu miscari, nu spontaneitate, nu relaxare, nu frumos, nu fizionomie, nu atmosfera creata de atitudinea sa! Nimic! Ma asteptam ca membrii juriului sa-l descalifice cu note numai de unu, ba, recunosc, m-am asteptat ca juratii, oripilati si jigniti in statutul lor de evaluatori profesionisti, sa refuze sa-i dea note! Cand ce sa vezi, mare dandana mare, juriul era in delir, mai era putin si facea apoplexie de uluiala si admiratie, laudele nu mai conteneau, Jean era in al noualea cer, ce sa mai, Jean cu nume de localitate a luat numai note de zece cu felicitari de la juriul intransigent! Si Liviu, celalalt manelist, tot numai note de zece a luat! Tot cu multe felicitari si cu multe laude! Habar n-am cine a castigat, daca a castigat unul sau e primul sezon in care castiga doi la egalitate … Nu stiu daca lumea voteaza doua trei zile dupa, cand se afla rezultatele, am suspectat juriul (acordandandu-i, prin asta, incredere si buna credinta mascata) ca le-a dat ambilor numai note de zece, ca sa se spele pe maini de mizeria asta si sa lase tara sa hotarasca invingatorul! Decizie, neindoielnic, grea, in fond, amandoi sunt manelisti, numai ca unul e de actualitate, iar celalat, de duioasa si nostalgica amintire! Chiar sunt curioasa ce a hotarat poporul! Presupun ca a castigat Jean de la Craiova, in fond, el trebuie sa fie un manelist mult mai mare decat Liviu de la LA, care, acum, s-a lasat si de manele, desi toata lumea il stie cantand manele si ii poarta o dulce amintire… Imi amintesc ca, la inceputul concursului, cand s-au anuntat participantii, un prieten spunea la o masa ca, sigur, va castiga Jean de la Craiova! In scopul acesta a si fost adus la concurs si smuls de la eficienta cantarilor lui! Pe de alta parte, poporul asta n-ar fi lasat vreodata sa piarda un manelist, chiar daca acesta ar fi concurat cu cei mai buni dansatori ai lumii!

M-am uitat, mai des, la primul sezon “Dansez pentru tine”! Cred ca am renuntat sa ma mai uit, pentru ca juriul imi parea mult prea intransigent si nu intelegeam de ce ii noteaza cu atata exigenta pe participantii care imi pareau ca isi luasera rolul in serios, munca in serios si dansau destul de bine, unii, chiar foarte bine! Imi parea ca juriul vrea sa se dea mare cu intransigenta, termenii specificii din comentariile inerente, sa arate ca nu negociaza, chiar daca este vorba de un specacol, chiar daca este vorba de neprofesionisti! Am vazut, ieri, juriul in delir la dansul lui Jean, care mie mi s-a parut de-a dreptul odios si nu stiu ce sa mai cred! E drept, nici nu ma pricep, dar, chiar asa, domnilor jurati, Jean de la Craiova chiar a facut rock & roll-ul vietii voastre de profesionisti, de erati toti asa in extaz si i-ati dat toti zece cu felicitari?!

Imi amintesc ca, in trecut, cate un concurent ezita insesizabil, gresea numai pentru ochiul vostru vivace si lua sase, sapte … Chiar asa, trebuia sa se nasca Jean de la Craiova si sa vina aici in emisiune, ca sa va vedem atat de transfigurati de incantare si de admiratie?! Chiar asa de bine a dansat Jean de la Craiova?! Mie mi s-a parut ca parca avea doua picioare stangi si alea de lemn, in plus, atitudinea, de care tot il auzeam vorbind pe unul din membri juriului, mai mereu …sa ma ierte Dumnezeu! Cum isi calcula el, saracul, marele manelist Jean, neintelesii pasi, cum ii pitrocea acolo, cu cazna, cum era de atent si de incordant ca un scolar de clasa intai la prima adunare …nu stiu de ce, eu credeam ca dansul inseamna armonie si frumusete, nu tineam neaparat la concizie, precizie, matematica, domniile voastre tineati la asta, profesionisti fiind, cum se face ca ati uitat cu totul de ele in cazul lui Jean de la Craiova?! Dupa amintirile si convingerile mele, cei care ar fi dansat un rock & roll, cum l-a dansat Jean de la Craiova, ar fi fost eliminati din prima zi de concurs, dar Jean, in ultima, in finala, va face sa cadeti pe spate cu cel mai trist, stangaci si penibil rock & roll dansat vreodata! … Dar domniile voastre stiti, domniile voastre sunteti specialisti, eu sunt doar un biet om, fara cultura coregrafica, mie mi s-a parut ca adoratul vostru Jean de la Craiova a dansat ca o cizma, mi-a fost rusine sa ma uit la el, mi-a fost rusine sa ma uit la voi cand il laudati si cand i-ati dat in extaz notele de zece!

Repet, nu stiu cum a dansat Jean de la Craiova tot sezonul, nu m-am uitat, dar, va rog, cautati pe net (trebuie sa fie) seara lui de victorie, cand ilustrul artist al natiei noastre, ajuns in finala, bate un rock & roll memorabil in fata ochilor nostri, priviti-i cazna, debusolarea, inexpresivitatea miscarilor, a atitudinii …mie mi s-a parut ca bate tot o manea, una spre dans popular unguresc, dar nu ma luati in seama, nu ma pricep, cautati pe net, amintiti-va de ceilalti concurenti, comparati-l cu ei si incercati sa pricepeti de ce juriul era asa in extaz si de ce Jean de la Craiova probabil a castigat! Poate va dumiriti voi! … Singura mea explicatie este ca suntem un popor de manelisti!
Read more...

Dilema Bendeac – Antena 1, actor sau imitator?

Am primit o groaza de mail-uri cu privire la Mihai Bendeac! Ideea sugerata sau dezvoltata era ca si Mihai Bendeac e in “gasca moderatorilor de la Antene”. Iertati-ma ca nu sunt de aceeasi parere! Mihai Bendeac este artist, poate juca, canta si improviza si in cimitir! Ce, trupele de artisti care se desfasoara pe la metrou, sunt in gasca cu Metrorex-ul?! De cand se stie artistul pe lumea asta, a cantat, a compus, a pictat, a cioplit, s-a scalambaiat, a povestit pe la curtile altora. Intamplarea a facut ca regii, ducii, papii, generalii, negustorii sa nu fie si artisti, ca sa-si poata desfasura produsele artistice in propriile castele! Toti compozitorii mari ai lumii au compus pe la marile curti, asta inseamna ca erau amestecati in comploturi, intrigi, asasinate, rasturnari de politici?! Ei si-au facut meseria la care i-a condamnat Dumnezeu. Vedem in toate miturile, povestile universale cum cate un amarat de menestrel era adus cu forta sa-i cante si sa-i povesteasca cate unui mare despot, unui rege nebun si criminal. Menestrelul nu se ducea acolo, asa cum am crede, pentru a-si salva pielea sau pentru a se pune bine cu inspaimantatorul rege; mergea la fata locului pentru ca asta era meseria lui!

Dincolo de exhibitii, asta inseamna responsabilitate! Ce, credeti ca medicii au vreun chef sa-i opereze pe cei infectati HIV sau cu hepatita C, sunt sigura ca se tem si n-au vreun chef, dar asta este meseria lor! Tot aud prostia asta cu Mihai Bendeac si pe la mesele pline cu bauturi sau la un pahar de vorba. Ideea surmontata prost este ca un artist ar trebui sa aiba coloana vertebrala si sa nu se asocieze, pentru a-si usura munca, cu persoane manjite, corupte, sau de-o credibilitate indoielnica! Pai, de cand e treaba artistului administratia asta?! Ce, astia care canta pe la nunti, se intereseaza inainte de credibilitatea mirilor, nasilor, socrilor si cavalerilor de onoare?! Sa nu mai vorbim ca sunt lautari mari care canta la parastase, unde, de regula, ar trebui sa fim tristi, imbufnati, plansi si disperati! Faptul ca sunt chemati sa cante sarbe la capul mortului si bocitoarele sa topaie fericite pe sarbele lor, alaturi de toti plansii, e treaba familiei! Lautarii isi fac meseria!

Meseria lor este sa cante! Daca sunt lautari adevarati, canta in transee, in linia intai, canta in fata dusmanului, canta ca aia de pe Titanic, in timp ce se scufunda barca! Si pe Titanic se pare ca existau o groaza de interese, ce treaba aveau lautarii cu asta?! Normal ca ar putea parea perversi si actionand subversiv in astfel de momente; in fond, ditamai nava se scufunda, haosul e mare, frica inspaimantatoare, unii erau inchisi la subsol, iar lautarii, fericiti, o dau pe petrecere si fac sa nu se mai auda tipetele celor inchisi …Nu?! Ar putea parea ca erau in gasca cu organizatorii care nu aveau destule barci de salvare, motiv pentru care si cantau ca descreieratii intr-un asemenea moment de haos si de disperare! Realitatea, insa, este ca lautarii isi faceau meseria! Lautarii puteau fi acuzati ca nu canta bine in momentele alea, ca incurca notele, ca isi bat joc de consumatorii cu ureche fina, dar n-ar putea fi acuzati ca o ardeau subversiv! Demnitatea artistului este meseria sa si produsul pe care il creeaza. Restul e contabilitatea altora!

Mi s-a adus ca argument contra artistul/artistii care, pentru diferite favoruri, inlesnirea expunerii lor, prestau pe timpul lui Ceausescu, omagiindu-l pe acesta, doamna lui si politica lor! E altceva! Era epoca tacerii totale, a lipsei oricarei libertati de expresie, a fricii, terorii, anihilarii constiintelor, era vremea cand n-ai fi putut comenta acei artisti, decat in soapta cu familia ta si cu o groaza claustranta. Astazi, putem comenta pe oricine, dupa cum o si facem, astazi, numele unui artist care “se da” cu puterea sau cu cei manjiti de putere, nu mai e tabu, poate fi pus oricand la poarta blasfemiei, nu mai exista obligatia omagierii sale, a consumului sau. Ca atare, un artist nu mai castiga ceva definitiv intrand in gasca cu nu stiu cine, stand in preajma unora si nu poate fi numit asa, doar pentru ca acolo s-a nimerit a fi piata lui de desfacere. Ce, psihologii n-ar mai trebui sa lucreze cu criminalii sau cu phihopatii, numai ca acestia sunt rejectati de societate? Aflati ca nu numai ca trebuie sa lucreze cu ei, dar mai trebuie sa-i si inteleaga, ajute, sa-i trateze la fel ca si pe oamenii cu frica lui Dumnezeu! Ba, uneori, ca terapia sa functioneze, mai trebuie sa-i si iubeasca si sa le arate solidaritatea lor afectiva. Asta inseamna, cumva, ca sunt si ei psihopati si criminali?!

Mi-ati mai scris si ca Bendeac are site-ul atat de vizitat, pentru ca apare la tv! Asa e! Toti cei care apar la tv, avand expunerea unui astfel de suport, au trafic mare! Sunt de acord ca un simplu neica nimeni care apare la tv are un trafic mult mai mare decat o persoana care nu apare, dar care are mai multe de spus, a citit mai mult, e mai informata, scrie mai bine! Sunt intru totul de acord! Numai ca asa merg lucrurile, nu e nimic de facut, ne asumam asta si mergem mai departe! Un cititor imi spunea ca un savant s-ar putea da si peste cap si sa nu aiba vreodata traficul lui Cabral! Asa e! Ar putea si sa-si dea foc, in direct, pe blogul lui! Ar muri ars de viu si nu l-ar vedea cineva! Dar nu uitati ca nu traim intr-o lume de savanti si noi am ales asta! Nu stiu, de cand pana cand, ne plangem ca blogul unui savant n-ar avea trafic, daca ratingurile emisiunii lui Capatos arata ca numai de savanti nu ne arde noua! Va asigur ca, daca noua ne-ar fi placut atat de mult savantii, la Capatos in emisiune am fi vazut numai savanti! Interesul aluia e sa aiba rating, asadar i-ar fi adus si din gaura de sarpe!

Aveti dreptate cand spuneti ca cei aflati pe primele locuri in clasamentele blogurilor si site-urilor sunt cei care apar la tv! Asa e, de ce credeti ca e atat de acerba lupta pe “celebritate” si dorinta de a aparea la tv, atat de mare? Aveti dreptate ca, dupa, isi imagineaza ca sunt destepti, ca sunt cei mai tari, ca scriu cel mai bine, ca sunt informati, metaforici, bla, bla, bla, absolut uluitori! Va garantez ca voi toti ati crede la fel! Exact ce spuneam si in postul anterior, daca primesti putere, n-ai cum sa n-o iei razna! E adevarat ca pana si blogul unei Simone Senzual sau Sexi Braileanca ar fi vizitat mult mai mult decat al unei persoane, inteligente, informate, scolite etc! Numai ca, vedeti, asta nu schimba lucrurile cu nimic, persoana informata, scolita, inteligenta n-ar avea ce face cu vizitatorii Simonei Senzual, chiar daca Simona Senzual nu ar exista pe piata! In mare parte, nu i-ar fi de trebuinta nici fanii lui Cabral, Mircea Badea, Ilinca Vandici etc! Vizitatorii acestora ii citesc, in primul rand, pentru ca acestia apar la tv, nu pentru ideile lor (a, ca, in timp, se ataseaza si de ideile lor, e altceva!), daca n-ar fi ei, ar fi altii, cand nu vor mai fi ei (site-urile lor vor ramane, usor, usor fara vizitatori), vor fi altii (ale caror bloguri vor fi doldora de vizitatori!) si tot asa! Stiu si ei asta, stim si noi! Oftica nu ne ajuta la nimic, pentru simplul si elementarul fapt ca realitatea are logica sa. Niciun savant nu va avea vreodata toti acesti vizitatori, chiar daca toate vedetele tv dispar de pe piata! Si consider ca asa e cuminte sa stea lucrurile! Din punctul meu de vedere, un savant ar trebui sa se simta adanc insultat si profund demoralizat, daca vizitatorii lui ar fi vizitatorii Simonei Senzual! Ceva n-ar fi in ordine cu el si cu munca lui!

Dar, dincolo de aceasta realitate pe care o stim cu totii, dincolo de faptul ca cei care apar la tv sunt mult supraapreciati, hai sa ne uitam putin pe blogurile lor! Intradevar, unii sunt penibili, altii sunt jenanti, altii, motivati de traficul mare, au invatat sa scrie, au devenit mai expresivi stilistic, au mai invatat si ceva gramatica, au fost motivati sa scrie zilnic, capatand astfel experienta si notorietate si in domeniul scrisului. Dar sunt cateva bloguri de vedete care, daca ne obiectivam de furia ca oamenii din spatele lor sunt vedete si au trafic mare, le putem considera echitabile sau chiar surprinzatoare din punctul de vedere al calitatii. Oamenii din dosul lor scriu bine, isi respecta cititorii, incearca sa performeze cu sine, se informeaza, se amendeaza daca fac gafe, in fine, sunt oameni care dovedesc ca au lucruri de spus. Eu, cand citesc un blog, incerc sa ma eliberez de toate prejudecatile, mai ales daca trebuie sa scriu despre el! Evident, nu e usor sa fii impartial, nu e usor sa scapi de toate acele subiectivisme pe care le cari in carca, dar e posibil! La un moment dat, aveam o cronica de bloguri la Ziarul Financiar, am intrerupt colaborarea, timpul nemaipermitandu-mi nici sa dorm cat am nevoie. Am fost intrebata daca as mai relua-o, dar mi-am dat seama ca este, intradevar, dificil! Din unghiul subiectivismului de care vorbeam, faptul ca pari un fel de lider de opinie iti creaza o mare responsabilitate, faptul ca uneori trebuie sa treci de tine si de convingerile tale subiective, pe care trebuie sa ti le constientizezi, asumi, ignori, te poate duce la combustie sau uneori, deriva etc.

Am invatat, insa, ca e usor sa spui lucruri pe care sa nu le poti argumenta in vreun fel, sau daca o faci, s-o faci penibil, pauper, lipsit de fundament si esenta! Am mai invatat ca, daca tii cu tot dinadinsul sa fii corect, constati, cu stupoare, ca multe dintre convingerile tale impulsive, tineau de pulsiuni, prejudecati, afect si ca nu mai stau chiar asa in picioare la o analiza atenta. Nu poti intra, de exemplu, pe blogurile lui Cabral, Chirila, Bendeac si sa pui ca acestea sunt proaste, numai pentru ca acestia sunt vedete! Pentru ca lucrurile nu stau asa! Toti trei scriu destul de bine, de multe ori, mai mult decat destul de bine, surbrinzator de bine! Gramatical, scriu corect, frazeaza bine, au seva, forta, acuratete si, in plus, merg lejer intr-o zona cinstita a literarului. Nu poti pretinde ca toate astea nu sunt, daca sunt! Evident, am fi mai multumiti cu totii, daca astea n-ar fi, fiindca asta ne-ar confirma suspiciunile, numai ca sunt si nu ne putem sustrage de la aceasta realitate, indiferent caror patimi ne-am subordona!


De exemplu (fiindca de el vorbeam), Bendeac!
Am mai scris despre el, mi-am spus parerea, cat si cum mi-a incaput in cronica atunci! N-am avut neobrazarea sa spun ca Bendeac imi place de mor, ca autor de blog, pentru ca nu se face asa ceva! Am sa va spun de ce-l plac! Este unul dintre cei mai spontani in scriitura, dintre toti blogerii pe care ii citesc. Asa cum am mai spus si in trecut, gaseste formule, iar, din punctul meu de vedere, asta este esenta creatiei.

Stiti acele tablouri perfecte care se vand, la un pret de nimic, prin magazinele ieftine, trotuare, piete? In ele, totul este aproape impecabil desenat. Peisajul de iarna e peisaj de iarna, fulgii sunt pufosi, idilici, fascinanti, casutele cu acoperisul lor, de vis, fumul care iese pe horn, la fel etc. Vasele cu flori sunt vase cu flori, tipsiile cu fructe numai ca nu le mananci, Rapirea din Serai arata magic! Totul e facut cu atata “responsabilitate” si acuratete, incat te intrebi de ce, naiba, se vand atat de ieftin?! Te duci la Luvru si te ingrozesti de ce vezi pe-acolo! Cele mai hidoase mazgaleli sunt puse pe pereti la rang de mare rang! Sunt pazite, nici nu te poti apropia de ele! Daca n-ai stii cat valoreaza, n-ai tine in casa asemenea uratenii! Nu numai ca nu mori de adoratie, dar aproape te indispun, unele te inspaimanta de-a binelea! Mai nimic nu e facut ca lumea! Naturile moarte au culori confuze, amestecate, tipsiile cu fructe arata ca de pe alta lume, o lume spre sinistru cumva, portretele au gat lungit, chipuri lungite, ochi lungiti etc! Sa fim seriosi, Mona Lisa a lui Da Vinci arata horror! Aia numai femeie frumoasa nu e! De “Adormirea Maicii Domnului” a lui Caravagio, nici nu mai vorbesc! A gasit o prostituata prin porturi, imbracata intr-o rochie rosie triviala, cu un abdomen umflat gretos de la bautura, a intins-o pe un divan, a pus-o sa inchida ochii si a pictat-o! Imbracata in rochia rosie, deocheata! Dar, Doamne, cata durere exprima acel chip decazut! Si rochia aia rosie decazuta cata durere adauga! Si tot asa! Sa nu-mi spuneti vreunul dintre voi ca, la prima mana, va plac tablourile lui Van Gogh?! Sunt atat de tusate, incat iti vine sa te intrebi de multe ori: “Ei, si ce-i cu asta?! Ce, dracu, e?!”. Daca nu ne-ar fi rusine, ne-ar palcea mai mult tablourile alea ieftine de prin targuri, alea cu floarea soarelui frumos si clar desenata de-ti vine s-o mirosi, margareta cu toate petalele clare si la locul lor, tipsiile cu mere rosii, stralucitoare, femeile care se pupa sub copaci, fardate si cu chipuri perfect retusate! Nu-i asa ca-ti vine sa te intrebi de ce unele, desi atat de bine facute, sunt ieftine si nu vor fi vreodata arta, iar, altele, oribile, costa averi si sunt trecute in almanahul nevazut al nemuririi…!

Probabil, simplu! Unele au inventat o formula sau mai multe! Altele, n-au inventat vreo formula, nici nu s-au apropiat de ea, nici n-au avut un asemenea mobil. Motiv pentru care ne si plac atat de mult oamenii care inventeaza formule, motiv pentru care imi place atat de mult Mihai Bendeac ca autor de blog. Aproape nu are post, in care sa nu inventeze o formula! Trebuie sa recunosc ca, desi gusturile mele merg intr-o alta directie, Mihai Bendeac este autorul de blog pe care-l citesc cu cel mai mare drag! Cum sunt mutilata pentru todeauna in tot ceea ce ar putea insemna “drag” pentru mine, la mine drag nu se poate fara consideratie si valorizare pozitiva cognitiva.

Am sa spun si de ce imi place Mihai Bendeac ca artist! Tot pe la mese sau in alte discutii, uneori, discutii cu confratii sai de meserie, aud ca Bendeac s-a circarit prea mult, tradand astfel meseria de actor, ca el nu mai e actor, ci imitator, un fel de circar. M-am impacat cu circul omenirii de mult; in ciuda evidentei sale inutilitati, el se arata a fi indestructibil si prezent peste tot si oricand. Circul reprezentarilor din mintea noastra nu poate fi mai prejos, ca si circul ansamblarilor si logismelor noastre! Ceea ce la prima mana in decodificare capata postamentul logicii imuabile! Ma mir cum de, naiba, pretindem ca ne plac ochiurile lui Dali care se scurg pe toate mobilele?! Evident, pretindem ca ne plac, fiindca da bine!

A merge pana la capat e o mare virtute in arta! A merge pana la capat e o mare virtute si in viata! Am avut discutii interminabile cu foarte multi actori, in care le-am spus ca imi pare oribil, monstruos, cand actorul isi aduce sinele si persoana pe scena, bariere care il vor face sa se opreasca frecvent si care il vor impiedica catastrofic sa treaca dincolo de limitele lui, vanitatile lui, rusinile lui, sentimentul lui despre: etic, estetic, moral, desavarsire, finalitate etc. Am sa va dau un exemplu, sunt acele actrite frumoase pe care limita intelepciunii lor si, uneori, chiar frumusetea din dotare, le va impiedica sa faca un rol de antologie, chiar daca sunt foarte talentate! Pe scena, se aduc (marlaneste, din punctul meu de vedere) pe sine, isi aduc conceptiile lor despre respect, admiratie, interpretare. Daca un anume gen de interpretare le boteste fizionomia il vor refuza, pretinzand ca nu-l simt, nu-l pot stapani, nu le vine! Daca ceva le-ar leza, jigni, insulta, ar atenta la fragila lor demnitate, ca persoane, vor refuza sa interpreteze o situatie dramatica in acel registru, care ar putea trezi, in capul lor, sentimente de dezgust la spectatori. Nu delimiteaza persoana reala de artist, situatia reala de situatia construct-artistic, decat la suprafata, fragil si neconvingator. Actritele urate trec mai usor peste aceasta bariera, actritele frumoase, foarte greu, de cele mai multe ori, mimeaza ca trec, dar n-o fac real. Discutia e lunga si n-am timp s-a dezvolt aici!

Ideea e urmatoarea! Mihai Bendeac nu e actor amator, acestia fac circ sablonat si metodologic pentru consumatori, singura sansa de-a se impune pe piata fiind disponibilitatea de-a face circ pana la capat! Mihai Bendeac este actor profesionist, are un Institut de actorie in spate …putini dintre cei ca el ar merge pana la capat, nu pentru ca nu le-ar permite vocatia, credinta, pregatirea profesionala sau deontologia, ci pentru ca, a merge pana la capat, in circ sau in seriozitate, in aceasta meserie, este foarte greu! Trebuie sa ai tupeu, incredere maxima in forta talentului tau, in credibilitatea ta, stabilitate mare cu tine si cu meseria ta, sa ai putere sa tii bine haturile, multe altele si, nu in ultimul rand, sa renunti cu totul la persoana reala care te incarcereaza, in timp ce construiesti cel mai abominabil circ sau cel mai abominabil personaj. E cumplit de greu! In ciuda spuselor lor, actorii se abdica pe sine foarte greu, sunt spurcati de personalitatile, vanitatile, credintele lor estetice, chiar atunci cand acestea se dovedesc a fi clar limite in profesia lor. Nu se pot dezice de la ceea ce le-ar placea lor sa fie, cum le-ar placea lor sa fie perceputi, intelesi, vazuti, simtiti! Cand un actor trece de toate aceste neajunsuri, care n-au ce cauta in arta pe care o serveste, e, cu siguranta, un actor mare!

Una e sa fii actor amator, sa faci parte dintr-u grup de actori amatori cu care inchegi un proiect, pe care trebuie sa-l dai spre consum si sa-l faci sa fie consumat! Atunci, nu ai incotro si mergi pana la capat, mergi si cu ce nu ai, mergi si cu ce descoperi, inveti pe drum. Ca actor profesionist, chiar si atunci cand faci imitatie, nu-ti arde (nu stiu de ce, probabil, ca sa nu fii confundat, sa nu creada cineva ca tu esti ala, ca n-ai demnitate, ca nu stii a face “arta”) sa renunti cu totul la tine, gandind ca tu, de fapt, vinzi publicului personalitatea si pregatirea ta, confundandu-le pe acestea, fatal, cu interpretarea ta. Motiv pentru care avem asa de putini actori buni pe imitatie, desi se spune ca imitatia este prima treapta a actoriei. Nici asta nu cred, imitatia nu sta in controlul fizionomiei, gesticii, rostirii, sistemului muscular. Imitatia este o formula care se naste in creier, in toate amanuntele ei strategice si de constructie. Compozitia, pespectiva, amanuntele, delimitarile, nuantele precise, dinamicile mici, exacte au originea in laboratorul creierului, nu sunt nicidecum o copie, ci o inventie, deci procesele tin de imaginatie, inventivitate, cognitie. Redarea gestica, faciala, musculara, de rostire etc respecta mulajul intiparit, construit, in detalii, in creier, nu tine de dinamica corpului nostru. Ca atare, pentru a face imitatie trebuie sa dispui de mare putere de control, concizie, exactitate, concentrare permanenta, sa stii sa inventezi formula, sa stii s-o controlezi, decodifici, e nevoie de concizie in redare, de fidelitate, de inalta performanta tehnica, un “frame” sarit putand sa te duca in cap! La actorii neprofesionisti, “frame”-urile sarite nu sunt mare problema, ei merg pe conventie, la actorii profesionisti, “frame”-urile sarite devin o mare problema, le incalca exigentele, incalca si exigentele publicului. Asadar, a face imitatie ca actor profesionist e o mare incercare si o mare responsabilitate. Dupa parerea mea, indiferent ce ar spune ei, putini actori s-ar incumeta la asa ceva. Ei vor spune ca s-au pregatit pentru mai mult, in realitate, “putinul” din imitatie e greu! Una e sa-ti construiesti opt luni un personaj, alta e sa-ti construesti zece personaje pe saptamana, iar exigentele sa ramana tot exigente de profesionist! Dupa putina mea minte, e munca de titan si un imens consum de energie si de concentrare.

In alta ordine de idei, nu stiu de ce a juca balciul inseamna a face balci?! Adica, eu daca scriu o carte despre balci, iar personajele mele sunt toate niste mascarici, inseamna ca sunt un mascarici?! De cand se confunda creatorul cu elementele-subiecti pe care le pune in scena si nu cu opera sa?! Ca sa fim mai intelesi, daca faci drama, inseamna ca esti dramatic, daca joci un rege, inseamna ca esti rege?! Daca nu, de ce, daca joci niste mascarici, inseamna ca esti mascarici?! Probabil ca se pune problema de cum ii joci, de cum ii pui in scena, presupun ca anumite elemente de constructie par mascareli si noi le-am dori mai serioase … bazal, construite pe un minimum de demnitate …problema e ca mascaricii se numesc mascarici (sa recunoastem ca este un nume destul de mascarit!) tocmai pentru ca sunt mascarici, elementele care ii construiesc, real, sunt mascareli jenante, bazal, nu exista nici urma de demnitate, armonie, nuanta, delicatete, subtilitate, se numesc mascarici, fiindca sunt mascarici! A-i crea cu subtilitate si delicatete inseamna a-i optura, deforma, artizana, transforma in altceva, faci asta daca ai un film de arta, unul confuz, unul cu psihopati, nu faci asta, pe bune, daca vrei sa joci, pe bune, niste mascarici! Interesant este ca, daca ii joci pe bune, cu responsabilitate, pari un mascarici si, daca te indepartezi de realitatea si filosofia personajului, il sublimezi, il deformezi si te aduci in scena pe tine, cu toate amprentele tale de personalitate si vanitate, pare ca faci un personaj responsabil artistic! Pai, atunci, se pune problema: Ce este aia responsabilitate artistica?! …

Tin sa mentionez ca imi plac cele mai “plictisitoare” filme din lume, am fost la cinematrograf din 2005 pana acum, doar o singura data, la filme, ma uit doar la Tvr Cultural si, uneori, la unele cinemateci care ruleaza la tv, filmele pe care vreau eu sa le vad prietenii mei priceputi nu prea le pot lua de pe net pentru ca nu prea exista, habar n-am care sunt filmele comerciale aparute in ultimii zece ani, eu am ramas tot cu relicvele mele, uneori, prietenii mei ma suna si-mi spun: “Vezi ca e un film “plictisitor” la tvr, de-ala de care iti place tie…!”. Nu voi da nume de regizori sau pelicule, pentru ca nu asta face subiectul postului meu, ceea ce consum eu, generic, se numeste “film de arta”, ar trebui sa fiu prima impotriva oricarei urme de mascarii, in zona teatrului fiind si a unui anumit gen de film! Nu e interesant ca n-o fac, e interesant ca cei care arunca cu piatra sunt cei care se tem sa nu fie omorati de pietre!

Lasand filosofia la o parte, m-am uitat, de cateva ori, la Mihai Bendeac, acum, de cand e la Antena 1. Nu am vazut tot, pentru ca timpul meu e foarte dramuit in ultima perioada, dar, desi rad foarte rar, pentru ca, din pacate, sunt un om care rade foarte rar, desi comedia pe gustul meu e cea minimala ( in genere), nu pot sa nu rad la “Avarul”, unde comicul se bazeaza pe excesul “calitatilor” deformate, nu pot sa nu rad la Bolnavul inchipuit si, in general, la toate operele lui Molliere, desi efluviul de cuvinte si tehnici de redare a personajelor necesita exces! M-am uitat la Bendeac si cu exceptia titulaturii “In puii mei”, mi-a placut tot ce am apucat sa vad! Sunt multe cuvinte bune (iar eu respect asta), se asigura ca a construit suficiente stari, nuante, se foloseste de exces, ca excesul e necesar in genul pe care il construieste, dar excesul nu e abrutizant, redundant, penibil, obsesiv ingrosat, ci necesar, coerent cu ceea ce isi propune, reda si asuma, am ras si de manelistul ala redardat si de bunica aia avangardista si desi urechea mea fina sau mai putin fina s-ar fi putut pretinde abrutizata, m-am intrebat obiectiv: oare cum ar fi putut Mihai Bendeac sa redea un manelist retardat?! Sintetizat si abstractizat pana la registrul unui posibil mic element de arta, caz in care retardul ar fi putut fi pasibil de note de decodare conflictuale si, poate, valorizate pozitiv sau cu tot excesul ala de constructie, exces inerent unui personaj care e format, real, din elemente in exces de grotesc?!

Uneori, in habotnicia lor, oamenii nu cauta sa mai faca diferentele obiectiv, sa inteleaga de unde necesitatea unor modalitati de constructie si interpretare, de ce lucrurile sunt logice si legitime intr-un anumit fel! A evalua o capra si un peste dupa aceleasi criterii mi se pare putin deplasat si, putin mai mult, lipsit de simt al realitatii! Prea putini dintre noi mai cautam in justificarea elementelor unui produs cerintele legice si logice a filosofiei si specificului acelui produs, motiv pentru care ne declaram oripilati cu prea mare usurinta. Unu, pentru ca omul are aceasta meteahna, doi, pentru ca asa da bine! Aveam o colega de scoala a carei mama o invatase in copilarie ca, atunci cand nu intelege un cuvant, pentru a nu se face de ras, sa zambeasca dispretuitor. Asta in loc s-o invete cuvintele, pe care, probabil, nici mama nu le stia si nu avea vreun chef sa le invete.

Am scris mult si nu asta intentionam. Mail-urile de la voi si diverse discutii auzite mai mult sau mai putin intamplator m-au determinat sa gasesc aceasta cale de a raspunde. Asa e, Mihai Bendeac presteaza la televiziunea “mogulilor”, asta nu inseamna, insa, nimic! Asa cum am mai spus, putea sa presteze si la un parastas, ca sa-l faca pe defunct de neuitat in memoria neamurilor si bocitoarelor. Artistul nu se face vinovat de conspiratiile de la curte, de asasinate, de politicile curtii! Artistul are o singura menire pe lumea asta: sa-si faca meseria! In plus, recunosc, Mihai Bendeac are toata consideratia si aprecierea mea in ceea ce priveste talentul sau, ca actor si autor! Daca mi-ar fi rusine cu ceva din ceea ce am scris aici, m-as fi abtinut s-o fac! Cred ca Mihai Bendeac este un artist de calitate si are toata stima mea!
Read more...

Uitati-va la tv intregi la minte!

Ma intreb ce vor face moderatorii posturilor Antena 1, 2, 3 si Realitatea Tv, dupa ce va cadea Basescu! Nu pot sa nu ma intreb asta! De ani buni, ei au slujbe fiindca au “treaba”. Dupa ce treaba va fi rezolvata, ce vor face? Presupun ca isi vor infiinta o firma, pe frontispiciul careia va sta scris: “Dam in oricine, cu fanatism si experienta, pentru bani si pentru a aparea la tv! Suntem cei mai buni, avem ani de experienta, in fond, am dovedit asta!”.

Acum! Stim, cu totii, acele emisiuni interminabile, zi si noapte, in care niste “discursori” stau, ca la ei pe prispa sau in sufrageria lor si au o singura treaba: sa dea in Basescu! Neindoielnic, avantajele sunt multe: sunt platiti ca sa faca asta, devin celebri, isi pot desfasura toate elucrubatiile, devin lideri de opinie, apar in gazete, au site-uri cu trafic mare, capata oarece experienta in ale vorbitului, ca si bunica-mea ar fi capatat… Toate bune si frumoase, cartile sunt facute ca asa sa stea lucrurile si asa stau! Dar, domnilor si doamnelor, cade Basescu si nu veti mai avea necesitate! Stiti vorbele acelea: “Fiecare pasare pe limba ei piere”, “Ce-si face omul cu mana lui lucru manual se cheama”, “Dormi asa cum iti asterni” etc? Ce veti face dupa ce cade Basescu?!

Presupun ca nu veti mai putea sa va intalniti, zilnic, ca la picnic, sa stati la taclale interminabile, ca si cum ati fi filosofii neamului astuia, odata scopul atins! Sau puteti, de ce nu, numai ca, dupa mult asteptata izbanda, in sufrageriile voastre sau la Carul cu Bere. Oare mai marii vostri vor mai fi dispusi sa plateasca o armata de oameni, aserviti unui scop deja atins, doar, asa, din recunostinta pentru o asa fanatica si devotata prestatie?! Va vor tine in slujbe, profilactic, pentru pericolul de peste patru ani?! Sau va vor elibera din functii, asa cum si pare logic si, poate, va vor reinvia din morti, peste patru ani, cand, in ciuda ranilor, inca nevindecate de abandon si tradare, va veti reintoarce spasiti si mai incrancenati, dat fiind faptul ca, in anii de tusa, conturile s-au golit, site-urile au ramas fara vizitatori (nemaiaparand la tv, e primul lucru care se va intampla, doar nu ati crezut, in megalomania voastra, ca entuziastii vizitatori se inghesuiau pentru uluitoarea combinatie de abilitati, calitati si inteligenta din dotare)!

Stau si ma intreb cine va va angaja dupa “tradarea” mai marilor vostri? Se stie de ce apareati, zi si noapte, la tv, carui scop serveati, cu ce anume e asociata imaginea voastra, la ce-l va duce gandul pe roman, imediat ce va va vedea, se stie ce stiti, ce discurs aveti, ce subterfugii, ce gen de abordare, ce limbaj si, si mai important, carui scop erati necesari! Ma indoiesc ca, in atare conditii, cu o credibilitate stirbita pentru urmatorii douazeci de ani, cu o imagine terfelita si cu o aroganta smintita a increderii in sine, veti mai gasi de lucru pe undeva, la un alt post tv! Daca n-a mai putut reveni Teo, care isi facuse si ea acolo un menaj subtire cu cativa manelisti (si, fie vorba intre noi, Teo avea calitati reale de om de specacol si de om tv), cum, oare, o sa va fie voua, dupa caderea mult asteptata a dusmanului de clasa?! Ma indoiesc sincer ca veti putea fi pastrati, toti, din recunostinta, pana la urmatorul mandat! Costati prea mult, in plus, s-a saturat lumea de voi! N-ati avut abilitatea (pe care pana si escrocii marunti o pastreaza) de-a pastra aparentele, de-a nu fi stravezii si transparenti ca perdelele folosite mult, de-a va preface ca va obiectivati decent! In fond, o atare meschinarie ar fi avut necesitate si justificari, ar fi tinut de deontologia meseriei de “jurnalist”. De, ce sa-i faci, vorba vorbei, “prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul”! Istoria e plina de exemple ale megalomaniei care l-au ingropat pe megaloman. Aproape toti cei care au dobandit putere nu s-au putut sustrage ideii sinistre ca, de fapt, real, sunt puternici, pentru ca sunt destepti, plini de calitati si sunt cei mai buni. Alesii!

E fascinant cat de sinistra si beteaga poate fi mintea omului! Tiranii credeau despre sine ca sunt buni si destepti si, categoric, sunt deosebiti si sunt alesii celorlalti! Niciunul nu si-ar fi inchipuit despre sine, in ciuda tuturor evidentelor, in ciuda constiintei elementare la care e arondata mintea omului, ca sunt niste monstri sau neica nimeni, ajunsi in varf, in urma unor cirmumstante aleatorii in favoarea lor. Am observat ca toti cei carora li se da sansa sa vorbeasca in fata multimilor, ajung la sminteli periculoase chiar si pentru ei. Ei chiar cred, cu un fanatism de neimaginat, ca sunt cei mai buni, ca sublimele lor calitati i-au adus acolo, ca sunt guru si liderii lumii asteia!

Ceausescu a stiut asta! I-a luat pe tractoristi, pe needucati, pe cei usor de indoctrinat si usor de cumparat, i-a pus in functii de conducere si functii de decizie, bine stiuta fiind vorba ca tiganul cand s-a vazut imparat, intai pe tac-sau l-a taiat! Unu, tac-sau stia ca este tigan (citez proverbul care are in structura sa termenul de tigan, nu pe cel de noua generatie de rrom), doi, astuia, fara vreun orizont, principiu si perspectiva, daca-i dai un rol, o functie, mai ales, putere, va face orice pentru ele, absolut orice! Care alt om, de buna credinta, principii sau bruma de constiinta, ar face orice?! Societatile de control, influenta si teroare s-au bazat intodeauna, cu succes, pe asfel de specimene. Ei sunt pionii care fac toata treaba, care, in plus, fac treburile murdare! Stiu ca nu se vor mai intalni, vreodata, cu un astfel de noroc si, drept urmare, sunt real legitimati, in mintile lor, sa faca orice! Ce se intampla, insa, ulterior, cu acesti oameni? Se pierd categoric de sinele si de constiinta valorii lor reale, puterea si aparenta puterii le intuneca putina ratiune si putina obiectivare si cred, cu sminteala, ca sunt cei mai buni!

Scriam, acum cateva posturi, de aristocratii comunismului. Astia erau! Fusesera chemati, din tenebre legitimat obscure, sa faca treaba murdara si sa curete mizeria, evident, a fost necesar sa li se dea putere, dreptul de a le vorbi celorlalti din pozitia de intelepti (in fond, pe asta se baza intreaga constructie de spalare de creiere), iar, acum, ei se idendificau cu rolul! Chinezii au dreptate, omul devine ceea ce pretinde ca este! Asadar, ghiolbanii au devenit aristocratii comunismului! Evident ca regimul a infiintat scoli speciale pentru ei, in care numai Dumnezeu, in care aveau obligatia sa nu creada, stie ce-au invatat, dar ei erau aristocratii! Fostii aristocrati erau in inchisori, asadar, locurile erau libere si era absolut firesc sa fie ocupate! In fond, orice societate are nevoie de aristocrati! E vorba de filosofie si maniere care trebuiesc perpetuate si pastrate cu grija! Ceea ce vedem, fara grija vreunei netransparente de complezenta macar, de atata vreme, e urmarea acelor maniere si filosofii! In fond, aristocratii de azi au o “transcedenta” de netagaduit, care i-a dus fix unde trebuia, ca si pe inaintasii lor! Spalatul creierelor e blestemul natiei asteia!

Motiv pentru care natia asta va ramane vesnic saraca, saraca lucie, la limita mizeriei (in fond, atata spalare de creier nu are, drept mobil, vreo doctrina, ci bani, influenta si puterea de-a face orice)!

Ca banii si puterea sa apartina unora, e musai ca biata gloata sa fie la limita subzistentei. In fond, nu suntem vreo natie bogata, nu avem o economie sanatoasa, valida, o industrie puternica drept baza, nu avem un capitalism real, drept urmare, unii pot fi bogati, numai daca altii, multi, sunt saraci! De undeva, trebuie sa se “extraga” bogatia!). Evident, ca pentru a fi parazitate: discernamantul, interesul pentru fondul real, preocuparea pentru rezolvarea problemelor si gasirea bubei pline de puroi, e nevoie de-o ideologie, in slujba careia e pusa demagogia in toata splendoarea monstruozitatii sale, e nevoie de oratori, fanatism, care sa nasca alt fanatism in miezul maselor, e nevoie de minciuna, persuasiune de joasa speta, e nevoie de o intreaga industrie de “discursori”, care vor fi si aia hraniti tot din saracia lucie a celorlalti, ca de unde altundeva, la care gloata inconstienta sa se uite avida, ca la mantuitorii neamului! In fond, smintita gloata are nevoie de tapi ispasitori si de momente de circ instigator si subversiv, ca sa uite de foame si de imposibilitatea gasirii unui liman! Unele gloate par ca pentru asta au fost inventate!

Un alt proverb spune ca nu putem vedea padurea din cauza copacilor!... Mi-e lehamite, daca ati sti cu ce putin si de ce putine si ieftine strategii e nevoie ca sa fim dusi de nas!! Din regretabile erori, influenta sociala se realizeaza cel mai iute, bine si statornic de cei lipsiti de scrupule, nu de intelepti! Ca, daca ar fi pusa pe roti de cei foarte destepti si cu strategii uluitoare, parca n-ar fi asa pacat! Macar am avea o scuza! Asa nu avem decat mizeria in mocirla careia murim de drag sa ne aruncam! Este atat de simplu si de trivial modul in care suntem jucati, incat, sunt de acord, nu ne putem feri! Stiti diferenta dintre hipnoza facuta de circarii amatori si terapeutii specializati pe hipnoza? Primii o fac in pofida vointei noastre pentru a avea o slujba, ceilalti o fac numai cu acceptul nostru si la cererea noastra, dar si unii si altii o fac la fel de usor! In realitate, nu e mare scofala! Trebuie sa inveti numai niste reguli simple, pe care le poate invata oricine! Nu trebuie nici sa ai har, nici sa ai specializare; trebuie numai sa vrei! Atat de simplu.

Ceea ce vad, de mult timp, la tv, imi procura o sila greu de imaginat! Stiu ca o groaza de oameni se uita si numai Dumnezeu stie ce pricep! In tara asta, sunt multi someri, cei care au de lucru sunt prost platiti, sunt putini care pleaca in concedii, care isi permit sa invite prieteni de famile acasa, la o cina, asadar, singura varianta de evadare din realitatea asta imputita, e televizorul, prin intermediul caruia se realizeaza urmatoarele parghii de imbecilizare, se traseaza directiile de gandire dorite. Intradevar, nu exista scapare!

Dar, ma intorc totusi la ideea de inceput, ce vor face, dupa ce si-au atins telul, cei care ne-au spalat creierele?! Nu cei care au comandat si platit asta, ca ei vor face bine, ci uneltele vorbitoare din slujba lor?! Ii vor tine din recunostinta pe toti pseudo-moderatorii si jurnalistii de azi, ii vor tine de rezerva, pentru timpuri grele, le vor da emisiuni de divertisment …? In fond, Mircea Badea, de exemplu, inainte de menirea apocaliptica pe care i-au descoperit-o mai marii lui, emisiuni de divertisment facea inainte si, culmea rusinii lui, le facea bine si era simpatic! Binenteles ca nu ne mai amintim si nu mai credem asta, pai, dupa atatia ani de necugetare si de prestatie fanatica, devotata si grosolana, subtitrata intereselor altora, ne e, categoric, greu sa ne amintim de un Mircea Badea spontan, detasat si simpatic care faceau un divertisment istet alaturi de Teo Trandafir! Eu mi-l amintesc, pentru ca eu am blestemul memoriei, dar inteleg cu totul de ce Mircea Badea de acum nu mai poate fi chezasia vreunei spontenaitati nepremeditate si a vreunei obiectivari simpatice! S-a dezis singur de ele, foarte incantat de rolul care i s-a dat! Motiv pentru care niciunul dintre noi nu ni-l mai putem inchipui prestand altundeva decat la trustrul care si-a batut joc de el. Presupun ca niciun alt trust nu va risca sa-l mai angajaze vreodata, imaginea sa fiind definitiv alaturata cu o “ideologie” si prin asta, consider ca Mircea Badea si-a facut cel mai mare deserviciu pe care si-l putea face vreodata! Pacat! In rarele, foartele lui rare momente cand uita de nava mama, de interesele mamei-nave, de imbatatorul spatiu morbid-batatorit in care isi construieste “argumentele” antibasesciene si pro mama-nava, inca reuseste sa fie simpatic! Cu imaginea manjita pana-n retusuri, trebuie sa recunoastem ca e nevoie de ceva har ca sa-i mai reuseasca asta! Pentru cei mai multi, asta ar fi imposibil! Am apreciat intodeauna ca omul sta singur in fata unor camere, fara fituici si fara sa-i sopteasca cineva, si vorbeste, timp de o ora, iar asta nu e lucru usor! Presupun ca, daca ar fi ales sa fie liber, am fi vorbit de Mircea Badea acum intr-un alt registru. Stiu ca ma veti reproba, cum o fac si eu, de fapt si cum o fac toti prietenii si toate cunostintele mele, dar incerc, pe cat posibil, sa fiu cat mai obiectiva si sa nu cad in vartejul fanatismului, pe care oamenii limpezi la minte il denigreaza atat! Foarte rar, cand am picat intamplator pe Mircea Badea, n-am putut sa nu observ ca, daca omul uita de Basescu si de politica, comentariile pe marginea altor stiri frunzarite de prin gazete sunt suculente si inspirate. Se pare, insa, ca pasiunea lui pentru “politica” e intratat de mare, incat nu mai are timp si spatiu pentru ceea ce i-ar veni mai bine sa faca. Cu toate aceste atuuri, sunt aproape sigura ca nu l-ar mai angaja niciun alt trust tv pe Mircea Badea!

Despre ceilalti, ca sunt multi si par din ce in ce mai multi, mi-e de-a dreptul sila sa scriu! Am incercat, de cateva ori, sa ma uit la “Vorbe grele” si in ciuda incapatanarii de-a rezista, mi-a fost imposibil sa rezist! E atat de directionat totul, de fara perdea, de lipsit de orice consideratie si respect fata de public, e atat de jenant, de evident, de “pe fata”, de lipsit de estetism, de responsabilitate profesionala de orice fel, incat simt ca ar fi jenant sa scriu despre … In plus, acel promo sinistru de prezentare megalomana facuta lui Ciutacu, lipsita si aia de orice jena (nu mai vorbesc de modestie, pentru ca, in acest registru, ar fi o constructie SF), prezentare aproape psihotica, dupa parerea mea …Ce sa mai, de oamenii astia si de emisiunile astea suntem “informati”! Ma uitam, aseara, la Victor Ponta cum spunea bancuri proaste in emisiune, de parca era pe maidan, in spatele blocului, cum se amuza ca duminica “vom avea o zi grea, pentru ca va pierde Basescu” si dupa ce va pierde, vom avea alte momente grele ca Basescu va contesta rezultatele, l-am vazut razand ca apucatul in timp ce spunea o poanta care suna pe sufletelul dumisale: “in sfarsit, s-a aflat cine se afla in spatele lui Geoana! … Traian Basescu cu nu stiu cate procente!”. Domnule Victor Ponta, asa ceva nu se face! E penibil, jenant, nu suntem pe maidan, macar din bun simt pentru noi, ar sta frumos sa va prefaceti decent! A, am uitat, sunteti la trustul Antenelor, unde sunteti acasa, unde asa decurg toate emisiunile, unde, cum deschidem televizorul, ne este rusine ca facem parte din electorat! Dar, chiar si asa, tot e sinistru! Pe de alta parte, va inteleg perfect, numai asa ne puteti directiona! Probabil si eu as proceda la fel!

Maine, am sa scriu despre ceea ce am vazut la Realitatea Tv, la “Realitatea zilei”. Nu ca in alte emisiuni ar fi altceva, dar atata sila mi-au procurat cele doua ore in care m-am uitat stupefiata, incat imi pare necesar sa scriu! Ar fi foarte bine, daca ati proceda cat mai multi, din ce in ce mai multi, ca mine! Cine stie, poate va conta!
Read more...