Erata la “integrarea rromilor”

Am scris, acum cateva zile, de “integrarea” romilor … M-am razgandit!

Acum doua zile, aveam treaba in zona Obor. Am vazut piata, am vrut sa intru sa-mi cumpar niste fructe. Ma mai desparteau cinci metri de intrarea in piata, cand niste florarese, aflate in gura pietei, au inceput sa urle, sa ma arate cu mainile, razand in hohote, sa faca tot felul de afirmatii depreciative la adresa mea, a vestimentatiei mele, a parului meu. Nu cred ca am mai fost, vreodata, insultata intr-un asemenea mod. Nu m-ar fi deranjat prea mult (ne asteptam ca ele sa faca asta …asa le si permitem)…numai ca rasetele si insultele lor au atras, in niciun minut, peste treizeci de “rromi” (in fond, nu ne mai permitem sa le spunem tigani, nu?!) din toate dosurile baracilor alora.

Stateam consternata, la cativa metri de ei, si asistam siderata la cel mai sinistru spectacol…in care, fara voia mea, devenisem protagonista! Mi-e rusine de mor, dar am sa va spun ce ma intrebau, razand in hohote, ce-mi urlau in gura mare, desi ne desparteau cativa metri! Repet, imi e rusine de mor, dar noi trebuie sa vedem tabloul realist pe care il compun acesti concetateni ai nostri! Fraze gen: “ Fa, ce culoare ai la p…..? Auzi, fa, vrei o m... de la nepotul meu? …. Fa, iti cade peruca, daca iei o m...? … Fa, nu vrei niste slobozi pe plamani? … Fa, manca-mi-ai p…., ce te uiti cu muia aia la noi?! … Fa, baga-mi-as p… in parul tau, nu vrei sa vezi cum iti sta cu clabuci de slobozi? “ …toate astea si multe altele, de neredat, mi-au fost spuse numai pentru ca intentionam sa intru in piata sa-mi cumpar niste fructe!

Ulterior, am observat ca piata e dezafectata sau cam asa ceva. Asadar, vajnicii nostri concetateni, pentru care trebuie sa infiintam programe de reintegrare, ramasesera stapanii legitimi ai intrarii in piata. Am intentionat sa ma intorc, am si facut-o, numai ca injuriile si hohotele insultatoare de ras au devenit si mai intense, in intentia expresa de a-mi atrage atentia, a ma umilii, a ma scoate din minti. Deja, radeau oamenii de pe trotuare (o atitudine foarte corect civica), “rromii” urlau si mai abitir, intensificandu-si injuraturile si injuriile. Brusc, mi-a fost necaz, am simtit o furie aproape irationala. M-am intors, brusc, m-am indreptat tinta spre ei, am intrat in mijlocul lor. Erau multi. Femeile grase radeau de se inecau, fetitele aproape se tavaleau pe jos, barbatii mi-au iesit in intampinare, spunandu-mi porcarii inimaginabile. Toate astea doar pentru ca, intentionand sa-mi cumpar niste fructe, am aparut in fata lor!

Eram cumplit de furioasa, de instigata, dar am reusit sa-i intreb calm cum de isi permit sa se adreseze asa unui om care trece pe strada. Aproape, m-am speriat, am crezut ca s-au rupt proptele nevazute ale cerului …atat au fost de puternice hohotele lor de ras! Imediat, au inceput sa vorbeasca unii peste altii, toti deodata, sa ma injure, sa-mi spuna toate pornografiile pe care mintea lor odihnita le putea insaila, improviza. Am ramas calma, n-am plecat, i-am ascultat, apoi, calma, le-am spus ca sunt urati, miros, sunt nespalati, fura, deposedeaza oamenii de drepturi elementare si obligatorii, fara vreun scrupul, ca ar trebui sa aiba interdictie pe spatiile publice, spatii populate de fiinte sociale care se subordoneaza unor regulii comune de comportament si dialog, ca n-au ce cauta acolo, ca n-au ce cauta in piete, ca nu pot avea tarabe, ca nu pot fi comercianti, sociopati si periculosi fiind, ca pentru a lucra cu orice fel de consumator, ai nevoie de un minimum de educatie si de bun simt, ca nu au ce cauta in societate, ei sociopati fiind … Ma ascultam, nu imi recunosteam vocea, nu imi venea sa cred cat sunt de calma …din motive neintelese, s-au oprit din ras, din injurii, afirmatii pornografice …pareau ca ma asculta…eram in mijlocul a treizeci de rromi si vorbeam ca intr-un amfiteatru …nu stiu nici acum cum de naiba de m-au lasat sa vorbesc, dupa toate porcariile pe care mi le spusesera … fara vreun motiv, repet, doar pentru simplul fapt ca ma vazusera pe strada! Le-am spus ca nu am de gand sa plec, ca nu accept compromisul de-a negocia cu ei, ca voi chema politia, voi declara ca nu ma simt in siguranta ca persoana, ca om, ca nu mai vreau ca noi, romanii, femeile, sa acceptam asta, i-am invitat pe toti romanii ce se stransesera gura casca in jurul nostru (intre timp, se stransesera multi) sa participe, sa nu lase astfel de fenomene sa se intample, sa se consume ca si cum ar fi fost ceva firesc …vorbeam si nu imi venea sa cred ca eram in stare sa fac asta … o “rroma” (presupun ca asa trebuie sa-i zic) grasa m-a intrebat cu ipocrizie: “Da, ce-am facut noi?!” … am reusit sa reproduc, cu calm, o parte din invectivele lor… “rroma” a spus ca nu mi-au zis mie, ci alteia, i-am spus calm ca nici “alteia” nu pot sa-i zica …si, cu stupoare, m-a intrebat: “De ce?!”.

Habar n-avea de ce!

Ma tragea la raspundere de ce tin eu partea alteia …ce-am eu ca nepotu’sau o da in slobozi pe alta?! I-am spus ca nici ea, nici nepotu-sau nu isi permit asta, ca exista legi care le interzic astfel de libertati. Stiti ce mi-a spus?! Ca se caca pe ele de legi! I-am spus ca nu poate … de aici, a luat-o iar totul razna! Urlau toti, amenintau toti, injurau toti! Pana si copiii! Fragmente din urletele lor: “Pentru noi, nu exista legi, legile sa ne dea intai de mancare si incaltari pentru astia micii!” … “ Cheama politia, cheama-l si pe Basescu, ne pisam pe Basescu, sa vedem cu ce-o sa te apere Basescu si Politia…!!” … “O sa vina politia si-o sa te ia toti la muie si Basescu o sa te futa in spatele pietei, cum o fute si pe Elena Udrea!” … “Fa, fir-a dracu de pocitanie, pai, vii tu sa ne vorbesti de educatie, ce sa ne faca noua politia, ca noi nu avem scoala, n-o sa ne bage politia la inchisoare ca nu avem scoala…ce rahat ne ameninti tu pe noi cu politia, ce sa ne faca noua politia, sa vina sa te futa pe tine si sa-ti dea slobozi si la pachet …ca noua nu are ce sa ne faca politia!” … “Cheama-l pe Basescu si, daca ala o sa faca ceva pentru tine, iti mancam p…..!” … Si astfel de alienari au continuat, pana mi-au spart urechile! Urlau incontinuu la mine sa chem politia ca sunt si ei curiosi ce-o sa-mi faca politia….

Stiti ceva! Mi-am dat seama ca aveau dreptate! Ar fi venit politia, ar fi urmat ore, zile de declaratii. Ale mele, ale lor! Asta in cel mai bun caz! Nu s-ar fi rezolvat nimic! Sa le faca, ce?! Ei stiau asta! De aici, tupeul si siguranta lor, de aici permisiunea pe care si-o acordau de-a fi sociopati. Sa vina politia, ca sa ce?! Probabil, as fi fost luata tot eu la intrebari! Ce cautam in piata la opt seara? De ce am intrat in vorba cu ei? Datele mele personale, ce caut in zona etc. Ei sunt “rromi”, se stie prea bine ca asa sunt! Eu, insa, as fi fost raspunzatoare pentru ceva, nu mai conteaza ce! Probabil, i-ar fi pufnit rasul, daca as fi declarat ce mi-au zis, asa, din senin, doar pentru ca m-au vazut venind spre piata! … Asa de multa incredere avem noi in cei meniti, prin profesia lor, sa ne apere! … E interesant ca, fara ca Basescu sa fie adus in discutie, l-au adus ei, fara sa fie nevoie de asta! Modul in care l-au adus e si mai interesant! Basescu, ca autoritate suprema, sef de stat fiind, n-ar fi putut sa le faca nimic…atat de mult se bazau ei pe imunitatea lor de “rromi” si pe drepturile pe care societatea trebuie sa le acorde mutual si neconditionat celor ca ei. Eram in mijlocul lor, ma uitam la ei cu atentie, la dintii lor, la fetele lor, la pleoapele lor …am inteles ca nu se tem, ca nu se considera raspunzatori pentru ceva, ca-si permit libertatea totala de-a fi exact cum au chef sa fie! Erau de-a dreptul socati ca cineva isi permite sa le spuna ca, de fapt, nu-si permit! Pentru a mia oara, m-a mai socat si altceva … usurinta cu care minteau, ameninau, santajau.

O data imi spuneau ca nu mie mi-au dat muie, ci alteia, alta data, ma intrebau ca si ce daca mi-au zis mie, ca doar mi-au zis, nu mi-au dat in cap si ca sa vina politia, cand mi-or da in cap ( cu asta trebuie sa ramanem noi: in capul lor, legea suna asa: “Sa vina politia cand om da in cap!”). Cand ma blestemau pentru “amenintari”, cand ma puneau sa ma uit in ochii copilasilor lor (aia care imi dadusera muie), cand imi spuneau ca am farmece sub prag, de-aia ma scuipa toti, cand im spuneau ca am o boala grea care mi se citeste in ochi, apoi: “Copiii nostri mor de foame!”, “Cu ce-am gresit noi, ca nu tie ti-am zis, tu ai venit la noi sa ne tii scoala!”, …”Ma-ta te-a facut pe gura, de stii sa vorbesti asa, dar te-a scos pe c…”…”Sa vina politia sa ne ridice ca suntem vinovati ca incercam sa castigam si noi cinstit paine pentru copilasii nostri sa-i crestem, tu spala-te pe cap cu slobozi si cheama politia sa ne aresteze pe toti ca suntem nevinovati!” …cam asa a decurs “dialogul” lor. Stiti ceva, am stiut ca politia nu ma poate ajuta cu ceva…si nici Basescu, vorba lor… Lucrurile erau asa si asa urmau sa ramana! Pentru asemenea lucruri, unii dintre noi am da socoteala, unii nu! Probabil, asa e lumea, asa sunt “legile”!

Le-am intors spatele si am plecat! M-au injurat, balacarit si si-au bagat toate alea in mine, pana nu m-au mai vazut! Cumva, imi venea sa plang! Imi venea sa plang pentru ca era grotesc, nu detineam vreun fel de control, eram ca bebelusul infasat in o mie de scutece, care depinde doar de-o mama, mai mult sau mai putin responsabila, ca sa supravietuiasca! Formal, traiam intr-o societate care ma putea proteja … Formal!

M-as fi putut intoarce! N-as fi rezolvat ceva! Ne-am fi tiganit (presupun ca am voie sa folosesc termenul “tiganit”) pana, probabil, imi trageau vreo doua! Asa e, as fi putut chema politia! Ca sa ce?! Sa dau declaratii si ei sa fie, a doua zi, din nou in piata, puscariile fiind oricum pline de cei ca ei! Am plecat! “Fututa”-n gura, in gat, in toate rudele mele, plina de slobozii lor! Copiii lor au avut libertatea sa arunce cu pietre dupa mine. Presupun ca, si daca m-ar fi lovit, atata timp cat nu ma omorau, erau nevinovati!

Am o intrebare! De ce nu intervenim in astfel de situatii, de ce nu aratam ca nu permitem, ca ceea ce e valabil pentru unii e valabil pentru toti?! Pun pariu ca, daca “rromii” m-ar fi batut, n-ar fi intervenit cineva, cum niciun roman n-a intervenit cand femei, copii si barbati, de toate varstele, “rromi”, si-au bagat toate alea in mine si mi-au spus toate porcariile! E drept, nu puteam fi credibila pentru implicarea cuiva, atata timp cat venisem la piata sa-mi cumpar fructe! Sigur, “rromii” stiau despre mine ceva, de ma balacareau in halul ala! … As fi vrut sa vad oprindu-se un singur barbat sau femeie, nu mai conteaza …si un copil…(roman) si sa intrebe: “Cum, dracu, va permiteti sa vorbiti asa?!”. Evident, asta nu se va intampla vreodata! Baciul mioritic s-a insurat cu soarele si luna, noi suntem niste filosofi stoici, care vom privi cu stoicism orice! Presupun ca, daca i-as trimite o scrisoare presedintelui Basescu (vorba “rromilor”), acestuia i s-ar parea normal sa ti se intample asa ceva pe strada! In fond, asa se poarta “rromii” nostri, toti stim asta!

M-a mai derutat ceva! Rromii erau “comercianti”, se aflau, acolo, la intrarea in piata, pentru ca aveau tarabe, vindeau ce vindeau! Nu mai pun in discutie ca, atata timp cat “lucrezi cu publicul” trebuie sa respecti niste reguli, ei sunt exonerati de asa ceva, altceva ma intreb: oare asa de legale sa fie afacerile lor, incat ei sa nu se teama de nimic pe lumea asta?! Ok, ma injura pe mine, isi baga tot in mine, in fond, o merit, daca am venit sa cumpar fructe, poate sa fie ok (Doamne, fereste!) sa faca asta cu mine sau cu altcineva si sa nu se teama de politie, dar imi vine in minte o intrebare normala …daca venea politia si ii lua la boabe marunte, ei ar fi fost cu totul in regula, din punct de vedere legal?! … Sau si asta se presupune ca facand parte din acceptarea unanima, tacita, ca asa stau lucrurile cu ei?

Una peste alta, cum e, domnule, sa stii ca traiesti intr-o lume in care, daca nu dai in cap, poti face orice?!

P.S. Vreau sa-i felicit pe toti privitorii ne-rromi, care au luat parte la oribilul spectacol si care, in afara de-a se amuza, n-au gasit de cuvinta sa faca ceva! Vreau sa va spun ceva, acum, am fost, eu, inaintea mea, a fost altcineva, dupa mine, vor fi altii …posibil, mamele, surorile, iubitele voastre! Nu vi se va mai parea comic, va asigur, cand altii vor rade!

Nu sunt de acord cu vilolenta! Din orice punct de vedere, e in afara gusturilor, acceptarii si viziunii mele despre lume! Nu despre violenta vorbesc! Gasesc, insa, ca orice privitor de acolo putea suna la politie sau interveni verbal. In Anglia, hotii de carduri sunt alergati pe strazi de cetatenii pasnici. Si nu de catre cei depeosedati de carduri…de cetatenii nejefuiti care aud ca cel care fuge e un hot de carduri! Uneori, civilizatie, inseamna sa si alergam dupa cei care impiedica “civilizatia” sa fiinteze, functioneze.