Erata de actualitate pentru Mihai Morar

Fiindca tot am fost, ieri, in registrul “ambivalentei”, as vrea sa notez ceva. Tot vroiam, de ceva timp, s-o fac…si-am amanat. Am scris foarte urat despre Mihai Morar, in urma cu vreo doi ani. Sunt intru totul de acord cu ceea ce-am scris atunci, consider ca personajului i se potrivea tot. In ultima jumatate de an, l-am urmarit de cateva ori si…mi-am facut o alta parere. Parca nu mai e acelasi om-moderator, are altfel de emisiuni, invita oameni pe care moderatorii, obsedati de raiting, evita sau refuze sa-i mai invite! Au fost cateva emisiuni in care Mihai Morar chiar mi-a castigat consideratia (chair daca n-am urmarit emisiunile pana la capat). Atat cat l-am urmarit, m-a determinat sa-l urmaresc cu interes si sa nu gasesc ceva sa dezaprob. Mi-e usor sa spun asta! Evolutia e cea mai mare izbanda a fiintei umane. Evolutia fiecarei fiinte umane priveste si se rasfrange asupra tuturor fiintelor umane. Sunt fericita, de fiecare data, cand un om devine mai bun, cand un om devine frumos, cand imi castiga respectul. Evolutiile celorlalti ma legitimeaza sa cred in propria evolutie. Motiv pentru care nu numai ca nu mi-e rusine sa spun ca mi-am schimbat parerea, atitudinea fata de cineva, ci, dimpotriva! Ce vroiam sa spun, separat de spovedaniile colaterale, este ca l-am urmarit, de cateva ori, pe Mihai Morar, care, in urma cu doi ani, din punctul meu de vedere, era de neprivit, de neacceptat (imi parea ridicol, stupid si angoasant) si…l-am privid cu interes si consideratie. M-a surprins total, drept urmare, am decis sa retrag tot ceea ce-am scris despre el, acum doi ani. Nu pentru ca m-am inselat, ci pentru ca era valabil acum doi ani, iar, azi, nu mai este de actualitate. Atat de simple sunt lucrurile cu evolutia! Ori e, ori nu e! Cand e, lacunele dispar. Am putea spune ca evolutia este postul nostru de piosenie si reabilitare. Felicitari, Mihai Morar!