Automatisme pe care le decid

Am considerat, indodeauna, ca, daca cineva nu imi da ceva, nu imi inapoiaza, nu imi mai da ce mi se cuvine…inseamna ca nu are, nu poate, ca acel ceva ii este lui mult mai de trebuinta decat imi este mie. Foarte rar, am fost suparata sau afectata ca cineva nu imi mai inapoiaza un lucru imprumutat, un ceva ce mi se cuvine sau nu imi da ceea ce poate. Au fost si momente in care m-am intrebat (obiectiv si, cumva, intr-un demers de evaluare proprie) daca nu cumva nu imi cunosc drepturile, nu am incredere in mine de cedez, in multe situatii, aparent, atat de usor la drepturile mele. In jur, vedeam ca ceilalti nu fac asta sau o fac foarte rar…si, cand o fac, puncteaza ca au facut-o. De cand ma stiu, cand cineva mi-a creat un prejudiciu, m-am gandit ca acel cineva are probleme mai mari decat a dorit sa-mi procure mie. Stiu, cu exactitate, care imi sunt drepturile, dar nu ma deranjeaza, uneori, sa ma abat de la ele. N-o fac aleatoriu, decid asta. Uneori, in urma unor deliberari, alteori, aparent spontan…spontaneitatea bazandu-se totusi pe automatisme experimantate.