Declaratie

Pentru presa si pentru eventualii telespectatori care vor intra pe blogul meu am decis sa precizez, aici, cateva informatii in a caror necesitate cred, pentru o cat mai buna clarificare a scandalului in care am intrat.

Nu sunt si nu am fost vreodata impresara trupei Hi-Q, trupa Hi-Q are o impresara, o impresara buna, al carei nume este Catalina Manaila.
Nu sunt si nu am fost vreodata managera trupei Hi-Q, trupa Hi-Q are un manager excelent, cu siguranta cel mai bun manager pentru trupa Hi-Q, in persoana lui Mihai Sturzu.
Nu sunt si nu am fost vreodata PR-ul trupei Hi-Q, trupa Hi-Q avand PR.
Eu, Veronica A. Cara, am colaborat cu trupa Hi-Q doar in calitatile: de consultant si in cea “mai de noua generatie” de regizor al videoclipului realizat pentru piesa “Inca o data”, videoclip care n-a aparut pe piata din cauza scandalului oribil la care am ajuns.


Acum, ca am clarificat lucrurile astea, trecem la urmatoarele:


Nu am declarat vreodata ca Dragos Bucur a vrut sa ma omoare in bataie, nu folosesc expresia asta, nu cred ca, dupa cinzeci de milioane de ani de evolutie, oamenii s-ar mai putea omori in bataie.Nu cred ca Dragos Bucur a intentionat, a pus in act vreo tentativa de-a ma omori in bataie. L-am acuzat pe Dragos Bucur de agresivitate si atat. Jignirile, afirmatiile devalorizante, insultele, calomniile, intimidarea, furia nu sunt subspecii ale agresivitatii, sunt forme fara echivoc de agresivitate, ele putand constitui forme extreme si traumatizante de agresivitate. Recunosc, mi-a fost frica de Dragos Bucur, pentru ca nu sunt obisnuita cu niciun fel manifestare extrema, nu accept si ii sfatuiesc si pe ceilalti sa nu accepte violenta si agresivitatea sub nicio forma a ei, violenta limbajului si a limbajului non verbal fiind la fel de periculoase, traumatizante si deposedante de demnitate ca si extrema violenta fizica. Nu stiu ce parere ar fi avut Dragos Bucur, daca la una dintre multele mele intalniri cu nevasta lui Dana Nalbaru as fi adus un bataus de doi metri ca sa-i faca Danei Nalbaru ceea ce mi-a facut mie sotul ei, Dragos Bucur. Probabil, ar fi luat-o razna si, acum, la tv, erau ei, nu eu, cum e si normal.

O acuz pe Dana Nalbaru ca si-a adus sotul de acasa, la o intalnire de afaceri, in conditiile in care sotul ei nu avea vreo calitate de-a participa la o asemenea intalnire si i-a permis, respectiv, l-a instigat sa intimideze, ameninte, insulte. santajeze un colaborator. Ma indoiesc ca Danei Nalbaru i-ar fi placut ca eu, la zecile noastre de intalniri, sa fi procedat ca ea si sa-i ofer o lume atat de nesigura. Consider ca Dana Nalbaru ar fi putut sa-mi spuna, si fara sotul ei, Dragos Bucur, ceea ce avea necesitate sa-mi spuna, asa cum a facut in alte zeci de cazuri. Eu am petrecut nopti in masina cu Dana Nalbaru, iar Dana Nalbaru imi spunea, de fiecare data, ca sunt un om absolut special, deosebit, dar ca, probabil, nu e ceva nou pentru mine si ca asta imi spune toate lumea. Insista sa stiu ca o ajut mult si ca isi gaseste linistea vorbind cu mine, drept urmare, imi pare total suprarealist morbid ca aceeasi Dana Nalbaru, dintr-o data, nu se mai simte in siguranta la o intalnire cu mine (cand numai eu si ea stim insistenta cu care imi cerea sa vorbim, sa ne intalnim, in ideea ca ceea ce eu sunt si ceea ce eu stiu/spun o ajuta enorm). Dintr-o data, cand e vorba de bani, Dana Nalbaru isi aduce barbatul de acasa ca acesta sa ma agreseze verbal si cu un comportament care, real si rusinos pentru noi toti, m-a bagat in speriati. Din cate imi amintesc, toate intalnirile mele cu Dana Nalbaru, ca si cele cu membrii trupei Hi-Q aveau legatura cu lucrurile pe care eu le stiam din…carti, sa zicem, iar colaborarea ca si intalnirile noastre tocmai pe aceste lucruri stiute de mine se bazau. De cand, naiba, un om cu care te intalnesti de sute de ori, pentru ca ai nevoie de informatiile lui, devine, peste noapte, periculos, intratat de periculos, incat sa ai necesitate sa-ti aduci un sot foarte furios de acasa, care sa-l agreseze si sa-l intimideze pe omul cu care tu te intalnisesi numai pentru ca respectivul om si-a petrecut viata intre carti?! Cam cat de periculos poate fi un astfel de om si de ce ai avea nevoie de un zbir care sa-l intimideze si ameninte?! O anunt, pe aceasta cale, pe Dana Nalbaru ca m-ar fi putut baga in sperieti si daca venea cu cocosul de la circ, iar acesta ar fi avut un comportament dezadaptativ.


Consider ca Dana Nalbaru imi datora si datoreaza o recunostinta frumoasa (asa ar fi normal) si-un respect pe masura, pentru tot ce i-am dat…iar eu stiu ca i-am dat si ea stie ca i-am dat. Daca decid sa merg pana la capat si sa-i iau inapoi tot ceea ce i-am dat, ar avea sansa sa invete, poate, o nesperata lectie de viata (pentru viata ei) si sa inteleaga, abia dupa ce imi iau inapoi ceea ce i-am dat, cam ce respect si recunostinta imi datora. In limbajul bunicii mele, Dana Nalbaru n-ar fi trebuit sa-mi treaca calea vreodata. Ea stie de o anumita intalnire de inceput, care a durat pana in zori, la care, daca n-as fi fost acolo si nu i-as fi oferit neconditionat ajutorul si increderea mea, ea, Dana Nalbaru, n-ar fi avut vreodata in viata ocazia sa-si aduca barbatul de acasa ca acesta sa ma agreseze. Intalnire pentru care eu mi-am sacrificat infimul timp liber, am plecat nedormita la treburile mele, ca ea Dana Nalbaru sa aiba ocazia sa-si aduca, niste luni mai tarziu, barbatul sa ma agreseze. Ca acea intalnire, au fost multe altele de medieri, telefonice, sau fizic, fata in fata. Pe timpul meu, mintile mele. Consider, repet, ca Dana Nalbaru imi datoreaza multe si mult, iar faptul ca n-a fost in stare sa manifeste si sa puna in act o conduita etica si morala fata de mine (urmare a recunostintei pe care pana si animalele o simt fata de cei care le protejaza) spune multe despre ea ca fiinta si persoana. Exista o vorba din batrani: “Tiganul cand s-a vazut imparat, intai pe tac’sau l-a taiat”. Din punctul meu de vedere, acest lucru i se potriveste perfect Danei. Eu stiu exact ceea ce vreau sa spun si si ea stie. Doar regulamentul meu intern de reguli ma impiedica sa dezvolt acest subiect.

Ii doresc lui Dragos Bucur ca nevasta-sa Dana Nalbaru sa mearga la o intalnire de afaceri unde ar trebui sa fie respectata si in siguranta si sa i se intample fix ceea ce mi s-a intamplat mie, iar Danei Nalbaru ii doresc acelasi lucru! Sa ma ierte Dumnezeu, dar sper sa i se intample…si pun pariu ca, dupa, cei doi vor aparea la tv, asa cum am aparut si eu! Am intuitia ca, abia atunci, mi-ar cere si iertare!

Stupoarea, repulsia si groaza mea fata de comportamentul lui Dragos Bucur, in calitate de barbat al Danei Nalbaru venit la intalnirea cu mine, n-au vreo legatura cu respectul si aprecierea mea pentru virtuositatea calitatii artistice a persoanei Dragos Bucur. Consider ca Dragos Bucur ramane un actor bun, iar talentul lui este de nediscutat. In egala masura, separat de comportamentul pe care Dragos Bucur l-a avut fata de mine, e intru totul posibil ca Dragos Bucur sa nu mai fi avut si sa nu mai aiba un asemenea comportament fata de altcineva. Repet, consider ca Dana Nalbaru imi datora mult, iar sotul ei, Dragos Bucur, ar fi trebuit sa ma respecte. Daca nu considerau ca merit sau ca trebuie sa dea niste amarati de bani, puteau sa-mi spuna simplu asta, intr-o singura fraza respectuasa, sa-mi dea politicosi buna seara, sa se ridice si sa plece. Garantez ca nu s-ar fi ajuns vreodata aici! Mi-as fi facut o parere despre ei si atat! Faptul ca cei doi au decis sa ma deposedeze de drepturi, urland, calomniindu-ma, facand otova si violent aprecieri devalorizante la adresa mea (in timp ce eu i-am tratat cu tot respectul), faptul ca au decis sa ma bage in sperieti, sa ma umileasca si deposedeze abuziv de drepturi…m-a determinat sa iau decizia de a le arata cat de usor este sa creezi o lume ca cea creata de ei, cat de simplu si de traumatizant este sa pui un om, fara consideratie pentru sentimentele lui, pentru viitoarele lui posibile traume, la zidul infamiei. O vorba spune: “semeni vant, culegi furtuna”! Separat de indignarea si tristetea mea (pentru ca a fost si tristete, intodeauna este tristete cand oferi siguranta si primesti cruzime), consider ca, prin actiunile mele din ultimele zile, le-am dat celor doi, Dragos Bucur si Danei Nalbaru, o lectie pretioasa de viata, din care, daca vor invata ceva, vor fi castigati ei, nu eu, nu restul lumii…si anume: Faptele noastre au obligatoriu urmari. Fie ca vrem, fie ca nu, fie ca suntem constienti, fie ca nu! Universul asta se bazeaza pe o indestructibila cauzalitate (si efect), iar haosul nu este decat forma destructuranta si anarhica care pregateste noua ordine obilgatorie pentru supravietuirea Universului. In haos, efectul ramane fara cauza si in afara cauzei, manifestandu-se de unul singur. La asta am ajuns noi acum. Daca unii dintre noi ne-am fi gandit la modificarea cauzei, n-am fi avut haosul-efect de unul singur si de capul lui.

Desi imi pare penibil sa consemnez asta, presupun ca nu ma pot abtine. Pe blogul ei, in aproape toate declaratiile publice, Dana Nalbaru nu se poate abtine sa nu vorbeasca de ganduri bune, fapte bune, tainite ascunse pline de ganduri bune, intalnirea ei pe dupa fiecare colt cu Universul. Ma indoiesc ca este asa! Ma indoiesc ca este asa, nu ma pot abtine sa nu repet! Vorba aia, am intalnit si oameni care se intalnesc pe dupa fiecare colt cu Universul (indiferent ce-ar insemna asta)…si nu arata asa! Nu se comporta asa! In principiu, astfel de oameni si astfel de intalniri presupun o identificare aproape absoluta cu semenii tai, o capacitate empatica si morala de-a nu-i abuza vreodata. Sunt sigura ca Dana Nalbaru nu s-a intalnit vreodata cu Universul de care vorbeste! Intr-o zi, o sa inteleaga si de ce!

Cei doi mi-au calcat in picioare toate drepturile, m-au facut sa nu mai am nimic de pierdut! Pot merge pana la capat, dar nu cred ca voi avea puterea s-o fac, desi o merita, fie macar ca si lectie de viata. Separat de tot, am intuitia ca, acum, inteleg si ei cum este sa-ti fie incalcate drepturile de-a fi in siguranta, respectat, crezut, de-a fi haituit. Se spune ca din fiecare lucru, bun sau rau, trebuie sa invatam ceva. Stiu, cei mai multi nu invatam vreodata ceva, spre pierderea noastra absoluta.

La un Show Pacatos, s-a declarat ca Dana Nalbaru s-ar fi dat la dansatorii de acolo. N-am vazut asa ceva, n-am stiinta de asa ceva, trebuia sa danseze lasciv cu toti, era un rol. In problema chilotilor pe care vroia sau nu sa-i dea jos…era normal sa ma intrebe, daca vreau sau nu vreau sa-si dea jos respectivi chiloti. Eram regizor, era pe o scena, daca a avut o problema cu respectivii chiloti era absolut normal sa mi-o spuna. N-am vazut ceva deplasat in asta.

Mihai si Florin au fost doi oameni in care am crezut! Nu prosteste, nu hazardat, pueril, vorbim, pur si simplu, de acele legaturi si sentimente pozitive care se nasc responsabil, in urma unor ani de relationari fructuoase, minimum defectuase, vorbim de relatii bazate pe respect, consideratie, incredere, toate reciproce si toate situate in spatiul sigurantei, in lipsa imprevizibilului anarhic. Florin Grozea este o persoana calma, calda, indatoritoare, respectuoasa, extrem de muncitoare, care se poate dedica complet unui crez, proiect, aspiratii. Stie sa respecte sentimentele celor din jur si consider ca asta, in viata, ii va aduce multe beneficii. Mihai Sturzu este una dintre cele mai determinate persoane pe care le cunosc (in conotatia si masifestarea sa pozitiva), este o persoana obsedata de performanta omului cu sine, o persoana argumentativa si lucida. Daca Hi-Q a functionat atata timp pe piata, in timp ce alte trupe au disparut, acest lucru are legatura cu determinarea celor doi, cu relatiile stabile pe care acestia le stabilesc cu ceilalti, cu respectul pe care-l ofera celorlalti. Mai rar am intalnit oameni care sa munceasca cat muncesc Florin si Mihai! Ambii sunt obsedati de sarcini, nu i-am vazut vreodata ignorand sau minimalizand o sarcina. Unul se inchide in studiou, iar altul alearga toata ziua fara sa manance. Imi pac oamenii care muncesc, care vor sa performeze, imi plac oameni responsabili…intodeauna mi-au placut si presupun ca asa vor ramane lucrurile. Stiu ca parerile despre ei nu sunt tocmai valorizante pe piata, dar in urma relationarii noastre profesionale si de respect reciproc, timp de sase ani, presupun ca as putea fi in masura sa afirm ca sunt unii dintre cei mai muncitori, optimisti si responsabili (in viata de zi cu zi) oameni pe care i-am cunoscut. Imi permit sa spun asta, mai ales acum ca ii dispretuiesc profund si stiu ca nu-i voi putea ierta vreodata. Drept urmare, simtind ceea ce simt, nu s-ar putea pretinde ca n-as fi sincera in ceea ce declar despre ei. Faptul ca eu ii dispretuiesc nu schimba calitatea lor ca persoane. Intr-o rezonabilitate de care as fi disperata daca as ramane fara ea, conchid ca tot ceea ce am spus despre ei mai sus e real, singurul lucru nou (care n-are legatura cu realele lor calitati) este ca eu ii dipretuiesc. Calitatilor lor raman, insa, de apreciat si le urez succes!




Am incercat sa lamuresc cateva dintre lucrurile pe care n-am avut timp sa le spun la tv, in ideea c-ar exista curiozitati in acest sens. Multumesc!