Consultanta nu e nicidecum duhul fermecat dintr-o cutie care poate face
minuni in viata celui care primeste o consultanta, consultanta nu
asigura, in vreun fel, succesul acela mare la care visam toti. Oamenii
(unii dintre ei) privesc “consultanta” ca pe ceva ce-ti poate rezolva
toate problemele de viata. Nici vorba de asa ceva! Din punctul meu de
vedere, daca esti chitit s-o apuci pe un drum, consultanta mai mult te
incurca. Le spun multor oameni care ma contacteaza ca orice proces de
colaborare pe consultanta este aproape un proces dureros si, din multe
puncte de vedere, cumva, inutil…si nu exagerez deloc cand spun asta.
Repet, daca esti decis sa faci ceva, consultanta mai mult te incurca!
Consultanta
(cea pe care o fac eu) n-are ceva minunat, spectaculos, mirific…nu va
putea fi, vreodata, un miracol. Ceea ce stiu eu sa fac poate face,
oricand, un prieten foarte bun (de totala incredere) sau una dintre
figurile materne sau paterne. Am putea spune ca, in orice relatie
semnificativa din viata noastra, exista consultanta. Totul depinde de
structura informationala pe care o detine cel care ne sustine. Dar sa
credem ca o colaborare pe consultanta este miracolul intrupat este
dementa totala.
Nu cred ca exista vreo forma de consultanta care
sa-ti aduca succesul garantat! Nu cred ca exista vreo forma de
consultanta care sa faca minuni! Nu cred ca exista vreo forma de
consultanta care sa rezolve toate (sau marile probleme) de viata ale
cuiva! Daca cineva pretinde acest lucru, minte! Consultanta nu este
nimic altceva decat o relationare care se bazeaza pe parghii primitive
de sustinere, incredere si interpretare. Daca o complici sau o
transformi in ceva ce nu este, raul este garantat. Nu poti face din
consultanta vreo cucoana atotputernica si atotstiiutoare, pentru ca…e
GRAV!
Ceea ce poti face este atat de simplu si de primitiv,
incat, la prima acceptie, pare de-a dreptul stupid si lipsit de sens!
Motiv pentru care insist ca, pe multi dintre noi, o consultanta doar
ne-ar incurca (si, cumva, dejuca) mult planurile. Drept urmare, apelam
la o consultanta doar cand suntem pregatiti si cand intelegem/asumam, pe
deplin, cerintele sale mari si rezultatele sale mici. Cine isi
imagineaza ca o consultanta te face invingator, asa, peste noapte,
traieste in lumea povestilor. Cine isi inchipuie ca o colaborare pe
consultanta te face invingator, asa, peste o mie si una de nopti, tot in
aceleasi povesti se afla. Consultanta nu vizeaza, cu orice pret,
succesul…si, in niciun caz, succesul asa cum il vedem toti! Consultanta
in care cred eu poate, cel mult, uneori, cu multe eforturi, sa te
transforme intr-un om de “succes” in interiorul constiintei tale, in
interiorul credintei tale. Chiar daca tu, pentru ceilalti, nu esti un om
de “succes”, nu esti privit ca atare, iar rezultatetele tale sunt
departe de-a se integra intr-o zona, atat de relativa si de marcata de
prejudecati sociale, cum este zona “succesului” cea din acceptiunea
generala.
Nu-i asa ca n-are vreo noima, ca pare lipsita de orice
obiective o atare consultanta? Nu-i asa ca pare de-a dreptul bizar ca
cineva va aceepta sa munceasca mult, sa se transforme mult…pentru
aproape nimic? … Asa si este!
Ok! Am sa va spun cateva din
mijloacele cu care operez eu! Vor parea de-a dreptul de rasul lumii, va
veti si intreba cum am decis sa ofer astfel de bazaconii drept
consultanta.
In primul rand, din momentul in care decid sa
colaborez cu cineva, il cred neconditionat! Povestea lui (subiectiva sau
reala) de viata va fi total acceptata de mine, la fel, neconditionat.
La randul sau, persoana se obliga ca, in timp, sa se creada si sa se
accepte neconditionat, cu tot cu greseli, erori, infrangeri, lucruri
prost facute etc. Invatam impreuna asta, prin exemplul pe care il dau eu
de-a o accepta si crede neconditionat. Daca nu ii iese, inseamna ca eu
n-am fost un exemplu convingator si atunci am grija sa depun mai multe
eforturi.
Doi, ii arat (demonstrez), permanent, ca ma respect pe
mine si ca, la fel de mult, o respect pe ea (persoana). Foarte important
pentru mine, de fapt, esential, este ca persoana cu care ma aflu in
contact este sa se respecte si, daca n-o face, sa invete s-o faca!
Un
om respectat, crezut, ascultat si valorizat va sti ca are drepturi, va
sti sa si-i le apere si inteleaga, va sti, in egala masura, ca ceilalti
au drepturi si va intelege ca, la randul lor, au obligatia sa-si apere
respectivele drepturi.
Consolidarea stimei de sine a persoanei cu
care relationez este, poate, unul dintre cele mai importante obiective
pentru mine. Ma indoiesc ca putem merge mai departe, daca acest obiectiv
nu este indeplinit. Poposim cat este nevoie in zona, dar nu trecem mai
departe, fara sa rezolvam. De cele mai multe ori, necesita timp, mult
timp! Omul avand probleme stringente poate sa nu priceapa, aparent, pe
buna dreptate, de ce ne cramponam de lucruri “inutile”. Numai ca nu
trecem mai departe, motiv “solid” pentru foarte multi sa renunte,
neintelegand de ce trebuie sa se respecte atat de mult, de ce eu am o
asemenea pretentie.
Cei mai multi dintre noi consideram ca ne
respectam si valorizam foarte mult, habar neavand ce inseamna, de fapt,
sa facem asta. Ne imaginam ca, daca suntem egocentrici, narcisici, avem o
parere buna despre noi, aceste lucruri denota sau inseamna respect
pentru propria persoana. Nu ne imaginam, in vreun caz, ca aceste lucruri
(manifestari) sunt (sau poat fi) doar DECOMPESARI! Adica, decompensam,
printr-un orgoliu sau parere buna despre noi, parerea proasta despre
noi, dezaprecierea, devalorizarea. De ce atitudinile narcisice sunt mai
tusate, mai evidente, mai demonstrative, de-aia semnalul de alarma e mai
sonor…si se pune problema unei decompensari sigure. Adica, manifestam
admiratie exagerata pentru propria persoana, pentru ca, de fapt, ea nu
exista.
Urmatorul nivel este sa invatam impreuna sa ii acceptam,
respectam si valorizam pe ceilalti. Indiferent ca suntem in relatii
armonioase cu ei, mai putin armonioase sau, de-a dreptul, in dezacord.
Respectul pe care-l datoram tuturor celor cu care intram in contact este
obligatoriu, la fel ca si acceptarea valorilor lor, a credintelor, a
tuturor raportarilor axiologice. Incercam sa invatam si sa aflam
impreuna de ce, daca facem asta, suntem invingatori. A fi de succes
inseamna, in primul rand, sa te respecti. A te respecta presupune nu
numai o constiinta interna, ci si una externa. A-i respecta pe ceilalti
este cel mai bun antrenament pentru invatarea, insusirea respectului de
sine.
Foarte important este ca cei cu care relationez profesional
este sa invete sa se cunoasca. Filosoful antic spunea simplu:
“Cunoaste-te pe tine si vei stapani lumea!”. De cele mai multe ori, avem
pretentia ca ii cunoastem pe ceilalti, ca avem intuitia celorlalti
(indiferent ce-ar insemna asta), ca ne “pricepem la oameni”. Daca am
cauta sa ne pricepem la noi, drumul ar fi mult mai scurt. Numai
cunoscandu-ne foarte bine pe noi, putem spera sa avem indicii in a-i
cunoaste pe ceilalti.
Ma intereseaza foarte mult ca omul sa se
accepte cu tot cu greseli! Sa inteleaga cand si unde a gresit, dar sa
accepte ca e imperfect si, foarte probabil, ca va mai gresi. Invatam
impreuna ca a ne ierta din toata inima este o alta treapta a succesului
la care visam toti. A ne ierta inseamna, in primul rand, a ne
responsabiliza matur si constient. Dupa ce ne asumam responsabilitatea,
ne iertam. Total! Iertarea trebuie sa fie aidoma iertarii crestinesti –
din toata inima! Obligatoriu, procedam asa si cu ceilalti.
Ma
intereseaza, in primul rand, ca cei cu care intru in contact sa fie
niste invingatori, in arhitectura lor interna. Le explic ca aparentele
consuma, inutil, o energie care ar fi folosita mult mai bine si mai
practic la structurarea reala a personalitatii (lor). Aparentele salvate
vor necesita, zilnic, cantitati uriase de energie, pe care le epuizam
inutil. In fiecare zi, o luam de la capat. E ca si cum am cara bolovanul
sisific in spate.
“Secretul” meu este respectul pe care-l acord
celor cu care intru in contact, increderea totala pe care le-o ofer,
sustinerea si garantia ca nu-i voi abandona nici atunci cand ei
stiu/cred ca as avea motive s-o fac. Un om respectat va avea o alta
atitudine, un alt timbru vocal, un alt ton, alte gesturi, va invata sa
detina controlul, un om ascultat, indiferent de ceea ce spune, la fel,
crezut (necontitionat), la fel…si tot asa. Ii vad schimbandu-se
subtil…si asta este tot ce imi doresc, propun. Cei mai multi dintre noi
avem, in spate, in istoricul nostru personal de viata, dezvoltari
narcisice mai mult sau mai putin perturbate. Unii, profund perturbate.
Fie pentru ca primele modele din viata noastra (parintii, educatorii,
petagogii, rudele de referinta etc) n-au stiut ce sa ne spuna, cum sa ne
trateze, fie pentru ca noi am incorporat gresit modelele de referinta. O
dezvoltare narcisica perturbata nu va fi, vreodata, o casa buna, un
mediu bun pentru succes. Drept urmare, ar trebui sa avem mare grija la
ranile noastre narcisice (ca si la ale celorlalti). Chiar aparent
vindecate. Ranile narcisice nu se vindeca vreodata, de fapt. Ele sunt
inauntru, nu in afara, la vedere. Ma intereseaza ca cei cu care intru in
contact sa fie bine cu ei, bine cu ceilalti…dar cel mai mult, sa fie
bine cu ei, in siguranta cu ei. A fi bine cu tine inseamna sa te accepti
cu un miliard de neajunsuri, inseamna sa te respecti, sa ai incredere
in tine, sa nu te indoiesti de tine, sa ai planuri pentru tine,
inseamna, simplu, stima de sine. Stima si acceptarea externe vor veni
doar in urma stimei de sine si acceptarii de sine consolidate in
interior.
Revin la ideea de la care am pornit. Consultanta in
care cred eu nu contine nici dram de “Oauu!”, nu e duhul fermecat din
borcan care-ti indeplineste toate dorintele, nu e atotputernica si
atotstiiutoare, nu e mare filosofie, in fapt, nu e vreo filosofie. E
doar un suport primitiv de relationare si comunicare. Asa cum spuneam,
oricine poate sa faca asta: un prieten, o ruda, un necunoscut. Este o
“metodologie” simpla, ca procedura… complicata doar in planurile
constantei si echilibrului. In rest, nefiind vreu “Oau!”, vreo mare
filosofie, este simpla si la indemana pentru noi toti.
Nu cred si
nu cunosc vreo “consultanta” care sa-ti aduca succesul “ala” mare de
care tot auzim. Poate este, exista, dar nu am stiinta. O consultanta
devine usor directiva (da directii) dupa foarte, foarte mult timp. Drept
urmare, ea se poate arata ca drept inutila in cea mai mare parte a ei.
Pana se ajunge la micile trasee directive, trebuie sa treaca multa apa
pe garla, motiv pentru care insist asupra faptului ca, pe foarte multi, o
consultanta ii poate incurca sa nu-i mai descurce nimeni. Mai mult
le-ar taragana si dejuca planurile deja facute. In mod paradoxal, eu
cred ca o colaborare pe consultanta nu e potrivita pentru oricine si nu
orice om e potrivit/pregatit pentru consultanta. Mai mult, ea nefiind
ceva care sa-ti garanteze ceva, graba sau interesul/curiozitatea pentru o
consultanta sunt doar porniri copilaresti care duc niciunde. Intr-un
atare proces de colaborare, nu exista miracol, minuni, strategii,
tertipuri de functionare etc. Real, o asemenea colaborare te “obliga”
la multe, dar nu-ti promite ceva! Cere mult, dar, aparent, nu da mare
lucru. Ca sa fim onesti, daca veti planuri stabilite, deja pe cale sa
inceapa sau incepute si functionale, cel mai bine este sa va vedeti de
ele. Consultanta nu e duhul fermecat care face minuni, nu e vreo
strategie imbatabila, un set de strategii imbatabil, este doar cel mai
primitiv mod de functionare intr-o relatie. Unul sanatos, e drept, dar
profund primitiv. Asadar, nu va imaginati despre un astfel de proces
lucruri uluitoare, care tin de inefabil sau de strategii secrete, pentru
ca nu e asa. Ar fi trist si periculos, daca ar fi asa.