Amabalajul de celule atat de perisabil si din ce in ce mai usor de inlocuit bucata cu bucata, nu pare sa fie decat un vehicol pentru ceva cu mult mai subtil, inefabil si imposibil de inlocuit…ceva care trece de limitele materiei, timpului si spatiului si pe care il numim SUFLET, acel ceva care acum scrie, miscand o mana, si milioane de ganduri!
Sufletul nu are parinti, sufletul are Creator, parintii construiesc impreuna doar casa in care locuieste sufletul timp de o viata, abia cat are timp universul respire o data! S-a scris mult despre suflet, caci sufletul incearca mereu sa se puna pe sine in cuvinte, pentru a se face inteles pentru a explica egourilor hranite de minte, care ii sunt nevoile si dorurile, ce il face sa traiasca si ce il ucide incet incet, nicioadata complet, dar suficient cat sa se micsoreze intre limitele stramte puse de egouri. Sufletul nu moare indiferent ce se intampla, el doar paraseste corabia trupului si inoata pana la tarmul vesniciei.
Pana la urma lucrurile pe care le numim “de suflet” incearca sa se faca auzite si intelese….pe ele nu le cuprindem rational ci altfel, nici macar emotional nu putem spune ca le cuprindem…ele constituie un limbaj aparte pe care il intelege orice om indiferent ce limba vorbeste si ce religie are. Lucrurile de “suflet” sunt uneori greu de rostit, caci sunt unii care cred ca sunt semne de slabiciune si lipsa de vointa, ca sunt chiar de rusine, semne de nebunie si de boala…ele fiind de fapt singurele manifestari care ne permit sa traim cu adevarat. Si azi ne intrebam ca in fiecare zi de ce ne este frica de “lucrurile si lucrarile” sufletului?
Am simtit de multe ori ca in fiecare din cei din jur tresalta acelasi SUFLET care anima si corpurile acestea care acum pun neindemanatic in cuvinte inefabilul…UN SUFLET CU MILIARDE DE FETE, cu miliarde de istorii de viata…cu miliarde de izvoare…
Nu stim daca avem mai multe vieti sau mai multe timpuri in care sa ne desfasuram ata aceleiasi vieti, dar intelepciunea acestei lumi, intelepciunea SUFLETULUI care ne face vii pe toti ne sopteste in permanenta sa ne traim fiecare clipa ca pe ultima…sa ne traim fiecare viata …ca pe ultima!
Un SUFLET…acelasi suflet cu miliarde de fete, in miliarde de trupuri si un singur Creator…cu o viata…aceeasi Viata, aceesi roata care se invarteste cu cer cu tot de la nastere pana la renastere… Acelasi suflet pictat cu stele pe care am invatat sa il numim CER!
Stam stingheri la Poarta cerului si ne intrebam unde ne este sufletul geaman, cand de fapt…oricine ne-ar fi alaturi, este vas ales in care divinitatea toarna apa vie a SUFLETULUI geaman cu Lumina!