Discriminarea este atât o idee ce apare în conversaţiile obişnuite, cât şi un concept al ştiinţelor sociale.Discriminarea are întotdeauna un preţ, însă deseori acesta nu este vizibil.[1] Se poate să ne lăsăm prinşi în lungi discuţii asupra caracterului discriminatoriu al unei anumite practici de fiecare dată când cei aflaţi în dispută pornesc de la conotaţiile pe care le are cuvântul”discriminare” în viaţa lor de zi cu zi.Nu se poate spune că o acţiune este discriminatorie fără a se indica temeiul tratamentului diferenţiat.[2]
“Ca reacţie la situaţiile de discriminare, societatea a operat discriminarea pozitivă, iar angajatorul, discriminarea indirectă prima din dorinţa de a echilibra inechităţi anterioare, iar cel de-al doilea din dorinţa de a-şi doza resursele.Ambele sunt o cale de a perpetua situaţiile de discriminare.”[3]Problema discriminării trebuie pusă şi trebuie să i se răspundă pentru a vedea dacă ea nu reprezintă o potenţială sursă de tensiuni şi nemulţumiri inclusive în societatea în care trăim.[4] Rromii au fost discriminaţi de cand au ajuns în Europa. Ei se simt dezavantajaţi din cauza etniei lor, deoarece nu se pot integra în societatea românească la fel ca românii.Deşi locuiesc pe acelaşi teritoriu, la marginea oraşelor româneşti, ei nu prezintă încredere societăţii. Fizic, culoarea pielii distinge pe rromi de celelate rase, deşi în anumite situaţii acest semn distinctiv nu este concludent.[5] Nu trebuie să îi punem pe toţi rromii în aceeaşi oală, deoarece sunt unii dintre ei care întradevăr dau dovadă de loialitate şi respect pentru România. Mereu sunt discriminaţi rromii, pentru că stilul lor de viaţă este acela de a trăi din furturi, înşelătorii, şi alte vicleşuguri şi toţi se feresc să aibă vreo legătură cu acestă etnie,dându-le astfel numele de ţigani. “Ţiganii sunt grupul social cu cel mai scăzut nivel de trai, cu mari probleme de integrare, cu niveluri scăzute de educaţie, într-un cuvant aflati la marginea societăţii.”[6] Datorită traiului lor şi discriminării, rromii nu au avut prea mult timp acces la sistemul judiciar şi nu au putut să-şi apere drepturile sau să îşi exprime punctul de vedere.Mulţi au încercat să intimideze şi să interzică rromii şi cultura lor în societatea dominantă. Fiind discriminaţi din cauza etniei lor, ei nu pot avea un loc de muncă, un trai decent, în România. “Discriminarea populaţiei rromă se manifestă mai ales în ceea ce priveşte satisfacerea unor nevoi şi probleme sociale, şi mai ales la nivelul acelor memebri ce dispun de pârghii de decizie care le pernmit să îşi puna în aplicare concepţiile ( reprezentanţi ai autorităţilor publice, mai ales locale, medici, învăţători, asistenţi sociali, etc).”[7]
Managerii companiilor au un rol important în prevenirea unor astfel de comportamente discriminatorii. De aceea ei ar trebui să supravegheze modul în care sunt trataţi muncitorii atat la interviu, pentru obţinerea unui job cât şi la locul de muncă, indiferent de etnie, sex, vârstă, etc.
Este greu de înteles cum astfel de comportamente, cum este discriminarea la locul de muncă, pot continua în cadrul societăţii de astăzi. Indiferent de domeniul în care activează, femeile nu ar trebui discriminate atunci cand vine vorba de promovari, ţinând-se cont doar de acest criteriu. Rezultatele obţinute nu trebuie avute în vedere, doar din perspectiva faptului că angajatul este barbat sau femeie sau că aparţine unei alte etnii.
Rromii, ca membrii ai unui grup minoritar deviat şi inferior, au ca grup de referinţă, grupul majoritar, privit ca de succes şi reprezentativ, de aceea vor internaliza reprezentările sociale ale majoritarilor despre rromi şi le vor percepe ca aparţinând rromilor înşişi.Cum aceste reprezentări sunt negative, imaginea de sine a rromilor devine şi ea negativă, iar stima de sine scăzută. Mai mult decât atât, conform teoriei celor trei euri, ceea ce cred rromii despre ei înşişi (el actual perceput) se află, de cele mai multe ori, în opoziţie cu ceea ce ar dori rromii să fie (eul ideal) şi cu ceea ce cred rromii că ar trebui sa fie în conformitate cu dorinţa celor din jur (eul dorit), situaţie care conduce la stima de sine distorsionată, cu tendinţe de scădere.[8]Stima de sine scăzută la rromi se poate manifesta în mai multe moduri: individul este mândru de el însuşi, aşadar are o stimă de sine individuală crescută, însă stima lui de sine etnică este scăzută, aşadar percepţia despre grupul de origine / de apartenenţă este una negativă; individul este mândru de sine şi de grupul restrâns în care face parte (neamul, familia), aşadar stima lui de sine individuală şi grupală sunt crescute, dar stima lui de sine etnică este scăzută; individul este mândru de el insuşi, inclusiv de grupul etnic din care face parte, aşadar are o stimă de sine individuală, grupală şi etnică crescute, dar, cu toate acestea, percepe grupul etnic majoritar ca fiind superior, în mediul nerrom având o atitudine şi un comportament care denotă complexul.[9]
Moralitatea discriminării este mult mai greu de decis decât legalitatea acesteia.Moralitatea discriminării este deseori cea mai conmtroversată, deoarece priveşte în mod necesar o clasă de persoane trecând cu vederea diferenţele dintre membrii individuali ai clasei respective.[10]