Desppre VDT (partea a doua)

Mi-au placut doua chestii spuse de Salvador Dali: 1. Singura diferenta dintre mine si suprarealisti este ca eu sunt suprarealist si 2. Daca vei incepe sa te comporti ca un geniu, lumea te va lua drept geniu. Intrebarea mea: oare chiar asa usor sa fie?! Te comporti ca un geniu si lumea te ia drept geniu; te comporti ca o vedeta si lumea te ia drept vedeta? Apropos de asta, ce inseamna sa fii vedeta, care o fi definitia vedetei? Am sa ma uit mai tarziu in Dex. Romanu-i Mad Max in desert cu un Dex. Mi-a iesit si un vers. Cum am avut timp berechet sa ma uit la televizor si sa si citesc presa usoara, am aflat o groaza de lucruri utile pentru oamenii care nu au ce face. Am aflat, de exemplu, ca Mihaela Radulescu este iarasi in scandal cu Andreea Marin, indiferent ce-ar insemna asta! Nu este foarte clar daca cele doua il disputa inca pe Stefan Banica jr., nu este clar, cum e si logic, pentru ca una este deja maritata cu sus numitul, iar cealalta sigur este maritata cu altcineva. Ma distreaza, in presa cu specific, denumirile, si ele cu specific, date, drept devize recognoscibile, vedetelor noastre:…``Mihaela Radulescu si Andreea Marin cele doua dive incontestabile ale ecranului…!``, sau cam asa ceva, sau ceva de genul acesta, sau ceva de orice gen, dar in genul acesta. Pasamite, presa mondena a trecut de disciplina experimentala si-a ajuns stiinta exacta. Ceea ce, pana la urma, nici nu e un lucru atat de greu de crezut. Ce-mi plac mie lucrurile astea pasibile de-a fi crezute in orice varianta. M-a mai surprins sa citesc si declaratiile, pline de lehamite, scrise sau rostite, ale unor cronicari de monden, cum ca ei s-ar fi saturat pana peste cap de vedetele noaste autohtone. Nu m-am prins daca isi doresc sa se ocupe de vedete de pe alte meleaguri sau s-au saturat, pur si simplu, de astea ale noastre si e spun si noua…sau le cunosc atat de bine, au devenit atat de experti in ele, incat puternica introspectie si adanca obervatie i-a adus in pragul unei firesti saturatii. Oricum ar fi, e bine ca e si ca avem experti, ca nu se stie cand avem nevoie de ei. Aveam un vecin care de cate ori intra in coma alcoolica, avea nevoie de un expert care sa-i spuna de unde avea baticul nevasta-sa. Daca s-ar fi gasit un astfel de expert la timpul respectiv, poate bietul om si-ar fi rezolvat dilemele si n-ar mai fi intrat in coma alcoolica de atatea ori. Drept urmare, experti de nisa sunt absolut necesari pe piata. Mai ales niste experti de nisa larga, cum sunt experti in vedete. Na, ca tocmai acum am aruncat un ochi la televizor si am vazut-o pe Elena Basescu cu un fular portocaliu la gat, vorbind la un microfon. Sigur nu era o parada de moda, pentru ca, acum cinci minute, Ion Iliescu, lovind cu frenezie doua microfoane, avea agatat la gat un fular rosu, iar gasca din spatelelui, despre care presupun ca era gasca lui, fie si pentru simplul motiv ca era o gasca tare fericita si aveau toti fericitii din gasca fulare rosii la gat. Saptamana asta am citit si despre Elena Basescu ca nu mai are body guarzi si spp-iste cand se duce la coafor. Cool!! Ne bucuram totusi ca Elena Basescu se duce la coafor, ca nici nu s-ar cadea altfel. Ditamai model, fotomodel, fiica politica si fiica legitima a presedindelui nostru. Apropos de presedinte, trebuie sa recunosc ca e simpatic pana si in desene animate. Mie asa mi-a parut de fiecare data cand l-am vazut la Animal Planet-ul Antenei 1.si-n caricaturi e simpatic. Traian Basescu parca ar fi fost blestemat sa fie simpatic. Si cand ma enerveza, imi pare simpatic. Nu stiu daca exista scoli in acest sens, dar sigur exista vreun har harazit sau dobandit. Zic si eu! In sine, Traian Basescu seamana cu un desen animat extrem de simpatic si razboinic. Si, cumva, nedumerit si incapatanat. Desenele animate cu el par umane. Dar, trecand la oile acestei saptamani, am mai aflat ca Monica Columbeanu il barfeste cu sora-sa pe Irinel Columbeanu si n-am priceput unde-i schepsis-ul! Mi se pare aproape moral sa-l barfeasca cu sora-sa si nu cu altcineva. Am mai aflat ca Anna Lesko e cu Codin, indiferent cine ar fi el si am vazut-o pe Adriana Bahmuteanu in sutien. Era simpatic, fireasca; n-am priceput unde era lovitura de presa. Probabil era intr-un magazin ieftin! Ma rog, tot de razboiul dintre Mihaela Radulescu si cealalalta diva icontestabila, Andreea Marin, am mai aflat ca Mihaela Radulescu s-a suparat ca Andreea Marin are blog. Mi se pare normal, nu se putea supara ca Andreea Marin are vila. Asta se impunea dupa un timp. Dar, ma rog, chestia cu blogul e inadmisibila. Publicatia in cauza mentiona ca Mihaela Radulescu era de parere ca femeile sau persoanele, ca nu mai stiu exact, trecute de treizeci de ani, n-ar trbui sa aiba blog. Sunt de parere ca persoanele de peste treizeci de ani ar trebui duse intr-o rezervatie. Nu mi-e clar de ce, dar ar putea fi logic. Se intampla ceva ciudat cu ele, din moment ce deja s-a stabilit un prag. Problema care se pune e urmatoarea: dintre doua dive incontestabile, care e diva prim incontestabila? Presupun ca asta e si problema pe care si-au pus-o cele doua incontestabile, cu tot cu razboiul inventat sau nu dintre ele. Ca nu-i usor sa fii incontestabila, diva…si sa mai fie si alta egala cu tine. Atunci, cam cat de incontestabila si cat de diva poti sa fii? Si-n mintile noastre si-n ale lor, sunt sigura, ca matrix-ul asta de diva e unul de identitate si nu unul de serie; cat despre egalitate, nici vorba. Oricum, am mai aflat ca si una si cealalalta au rochii de vis, numai ca ale uneia sunt frumoase, iar ale alteia sunt urate, ca amandoua sunt frumoase, dar ca una este mai slaba si alta este mai grasa, ca una a nascut mai demult si alta mai de curand, etc. cine crede ca o diva e doar stralucitoare, imbracata cu haine paradisiace, impopotonata si rimelata, se inseala adanc. Divele nu merg doar la petreceri la care muritorii de rand nu ajung vreodata, nu se preumbla cu masini din al cincelea element, nu doar sclipesc sub reflectoare ca heruvimi, fac acte de binefacere ca serafimii, mananca ambrosie si beau nectar ca zei si, vorba unei vecine, mananca numai ulei de masline, ci, in plus si mai presus de toate, divele sunt ca Elena Ceausescu. Doctori, academicieni, profesori onorifici si alte chestii grele de talie internationala. Mihaela Radulescu, cinste ei, nu este numai prezentatoare tv de-un veac jumate, este si actrita si reporter special, documentarist, erou de razboi, etc, si regizoare si scriitoare si ammbasadorul binefacerii pe pamant si sotie si mama si sportive si om de radio si ziarist si toate cate sunt si vor mai fi. Ma intreb cum de n-a ajuns la vreau sa fiu miliardar? Sa stea fata in fata cu Iantu sis a ne faca praf pe toti. Ca ne facea. Ma mai intreb cum s-o fi multumit Andreea Esca sa fie doar una dintre cele mai bune prezentatoare de stiri? O scoala de balet, acolo. Macar la Dansez pentru tine sa se fi dus. Sau la un bal al studentilor, ca se poarta cat mai multe titluri si nominalizari. Saraca Elena Ceausescu, ce-a mai condamnat-o tot poporul ca avea si ea vreo zece titluri acolo, in conditiile in care aparea zilnic la televizor, ere coafata si ea, ca si divele noastre, avea rochii si taioare de firma, iar barbatu-sau era, cu siguranta, cel mai bogat om din tara si era si stapan de sclavii. Daca n-ar fi fost asa de la moda polimerii pe vremea aceea si tot setul de chimii industriale sau nu si ar fi fost in trend meseriile vocationale, in locul materialismului stiintific de care a suferit fatal Elena Ceausescu, sigur am fi avut in istorie o diva de prima mana, cu numeroase scoli si titluri vocationale sub portret. Dar moda vine si trece si nu se mai intoarce vreodata la fel, cum prea bine stiu si creatorii, ca altfel n-ar mai vinde deloc… S-au purtat geniile pustii pe timpul lui Eminescu, s-au purtat polimerii pe timpul vanitoasei Elena Ceausescu, acu, pe timpul vanitoaselor noastre, se poarta, de-a dreptul, perfectiunea. Adica, cea mai frumoasa, cea mai lucrata la fitness, cea mai bogata, cea mai ``celebra``, cea mai caritabila, cea mai morala, cea mai sotie si evident, nu in ultimul rand, cea mai desteapta! Daca nu esti cea mai desteapta, degeaba esti tot restul! Marliny Monroe nu se mai poarta! Papusa diva cu bucle perfecte s-a perimat. Traim intr-o lume de vis, toate vedetele glosi pe care le vedem la televizor pot ajunge, intr-o zi, ministr, parlamentantari, primari, presedinti, tot ce le pofteste lor sufletelul lor de vedete. Odata ce apari la televizor si tot apari te erijezi sigur in model si lider de opinie. Omul se obisnuieste cu tine sit e crede. Pai, daca apari la televizor, sigur esti competent. Pe mine ma amuza teribil alt fenomen. La inceputul aparitiilor si carierelor lor, vedetele noastre, pentru a atrage sufragiile, sunt intru totul preocupate sa fie cat mai sexi, cat mai dezbracate, provocatoare, insinuante, periculoase. Odata cu inaintarea in celebritate, renunta, ca la raie, la stilul care le-e consacrat. Devin clasice, morale, serioase, rafinate, rasate. Un process firesc, am putea spune! Eu am o nedumerire, de ce n-or fi inceput, Doamne, cu asta?! Ar fi fost un traseu lipsit de fractura, n-ar fi trezit skepticism, ar fi avut mai multa credibilitate, ar fi avut ele o calatorie si-o evolutie coerente. De ce toate incep prin a fi sexi, salbatice si provocatoare si, apoi, devin mari doamne?! Ceva nu se pupa in toata povestea asta! Parka sunt extraterestii din filmelea alea, care se travestesc in oamenii pentru a trece de vamile intergalactice. Ati vazut ce chipuri de monstri au pana la urma, cand le trece travestiul si redevin ceea ce sunt! Ma uit cu stupefactie cum fete care au devenit reconoscibile fiindca au aparut cu fundul la vedere, cu toate la vedere, cu celebrii blugi decupati in dreptul posteriorului, apar acum de parka ar fii reincarnarile printesei Daiana sau ale rasatei madam Kenedy. Te uiti la ele si nu mai pricepi: cand te-ai inselat, atunci, cand erau toate decupate, franjurate si decoltate sau acum, cand sunt coafate si cu fustele pe genunchi?

Despre VDT (partea intai)

Am pus, otova, tot felul de materiale pe blog. Scrise cine stie cand si te miri pe unde. De unele, mi-e de-a dreptul jena! Sunt demonstrative si artizanale. Cam cum e si vanitatea noastra, atunci cand…si e! Deci, ma hotarasc sa-mi fac un blog, in conditiile in care habar nu am sa-mi fac un blog, ma rog, il fac, intr-o forma sau alta, pun cu ghiotura cam ce-mi cade in mana si…mai intru pe el a saptea zi dupa scripturi, adica azi, sa adaug ce-oi agauga, la toata bulibaseala deja existenta. Am fost in gips. M-am prabusit pe niste scari si am fost zece zile asa, as fi putut sa scriu multe, dar n-am scris nimic. Pentru ca am fost furioasa, urata si preocupata sa-mi plang de mila. Azi, m-am intrebat de ce isi fac oamenii blog-uri? Pai, cum sa nu-si faca! Sunt la indemana si ceilalti afla ca existi. Presupun ca daca am avea deplina incredere in noi nu ne-am face. Sau ne-am face si asa, cine mai stie? Pare oarecum logic ca vedetele sa aiba un blog. Oarecum logic, pentru ca au expunere, sunt cunoscute, oamenii au curiozitati in privinta lor, vor sa afle mai multe despre ele…ele, vedetele, la randul lor, isi doresc sa fie si mai cunoscute si, bineinteles, sa fie cunoscute exact in modul in care poftesc sa fie cunoscute. Si mi se pare normal; cine naiba are chef sa fie cunoscut cum n-are nici un interes? Ma bucur ca oamenii citesc! Ma bucur ca oamenii scriu! Ma bucur asa ca ma bucur, altminteri, nu stiu daca ma bucur prea mult! In astea zece zile, am avut timp sa ma uit la televizor. Mult timp! Nici nu stiam ca exista o asemenea frenezie organizatorica si-o asemenea seriozitate a circului! Intr-un fel, m-am bucurat sa vad ca oamenii pot fi atat de seriosi in tampenie. Ma rog, nici nu stiam ca avem atatea vedete! Vedete, care isi iau in serios rolul-functie de vedeta si oameni de presa, care le iau si mai in serios. Mi s-a parut de cateva ori, ca si vedetele erau stupefiate ca sunt luate atat de in serios. Parca se asteptau ca ceilalti sa se prinda ca ele sunt impopotonate si fericite ca sunt obligate sa fie, dar ca nu intorsesera pamantul cu fundul in sus. Dar, ma rog, luate foarte in serios, s-au cristalizat si ele pe dinauntru in Mafalde. Ca, daca e valabila filosofia ca ``ceea ce exista in interiorul tau exista pretutindeni``, nu vad de ce n-ar fi valabila si reciproca. Adica, ceea ce exista pretutindeni exista si in interiorul tau. Ar fi chiar culmea ca, in timp ce altii te trateaza ca pe regele cetatii, tu sa te crezi prostul satului.

“ Arta ”, căzută pe mâna celor mulţi şi fără scrupule (ultima parte)

Evident, trăim într-un gol din ce în ce mai mare de cuvinte, de interpretări, de certitudini personale, de experienţe spirituale. Ne aşteptăm ca experienţele fizice să le compenseze pe cele ale spiritului. Dar asta nu se poate! După cum numai experienţele fiinţei nu le pot compensa pe cele ancorate în realitate. Fără oricare dintre dimensiuni suntem la fel de neintegraţi şi de pauperi. Am auzit de multe ori expresia: “ cred că ai citit prea multe cărţi !” E ciudat că cineva poate crede că altcineva a putut citi prea multe cărţi. Niciodată nu sunt prea multe! Dar şi mai ciudat este că cineva uzează de această expresie pentru a ironiza, a pune sub semnul îndoielii discernământul şi puterea de decizie a celui ce, după părerea lui, a citit prea multe cărţi. Ciudat este că la o astfel de catalogare şi alţii râd: “ Ha, ha, ha bai, tu ai citit prea multe cărţi!!”
Ar trebui să inventăm altceva : “ ai văzut prea multe clipuri, ai auzit prea multe poante...” Să-i lăsă domnule în pace pe cei care credem noi că au citit prea multe cărţi. Ăia nu sunt de nasul nostru !

“ Arta ”, căzută pe mâna celor mulţi şi fără scrupule (partea a 4 a)

Am auzit odată un domn explicând unei foarte tinere fete ce important este să faci din sex o artă. Tânăra părea complet pierdută în magistrala observaţie ( cu atât mai mult cu cât, în afară de recunoaşterea imediată şi mecanică a cuvântului nu accesa în nici un fel informaţia), părea copleşită de o învăţătură atât de elaborată şi nonconformistă şi, pentru a nu părea o necunoscătoare, o idioată, zâmbea tâmp şi forţat spre a nu lăsa nici o îndoială că ea n-ar fi în stare să creadă într-un lucru atât de măreţ. Foarte probabil, că la sfârşitul serii a plecat acasă cu predicatorul sexului artistic şi, pentru a fi la înălţimea conversaţiei premergătoare actului artistic, nu se sfiise să facă toate cele închipuite şi nu numai, pentru a-l mulţumi pe consacratul maestru al artelor. Când viaţa nu se mai pretează la nici un sens, zice Andre Breton, ea se pretează la orice sens vrei tu să-i dai... Cam aşa şi cu sexul-artă. N-ai avut până acum percepţia artei în nici un fel, n-ai căutat-o pe niciunde , dar te-ai găsit aşa, dintr-o dată, adeptul artei, te proclami ca atare şi, uzând de abilităţi primare de manipulare, determini şi pe alţii să îngurgiteze prostiile tale şi să lucreze, din ignoranţă şi naivitate, în interesul poftelor tale, care sunt la fel de artistice ca fundul unei maimuţe. Dar iar se pune problema celui care aderă la astfel de speculaţii...

“ Arta ”, căzută pe mâna celor mulţi şi fără scrupule (partea a 3 a)

Oamenii de azi parcă, permanent, urmează a se urca într-un tren. Şi când urmează să trăiască ceva , se grăbesc să trăiască ca şi cum s-ar aştepta din moment în moment să audă fluieratul trenului.
Când văd un om furios, care abia a cunoscut un alt om şi care e complet frustrat şi revoltat că persoana respectivă a putut pleca atât de uşor după ce-l cunoscuse, când mersul firesc al lucrurilor după părerea lui ar fost ca respectiva persoană să fi rămas la cheremul lui, nu mă pot abţine să nu mă întreb: “ Oare cum o fi crescut omul acesta, oare cum o fi trăit, oare cum o fi iubit până acum !?” Şi, e clar, că în nici un fel! Am observat că, din ce în ce mai des, azi se cultivă acea neinhibiţie sexuală ( ceea ce după părerea mea este foarte bine) acel erotism elaborat, ideea că sexul e artă. Neîndoielnic, sexul e pasibil de a deveni artă; ceea ce mă nedumereşte întrucâtva, e cum naiba ştii dacă partida cutare de sex a fost artă sau nu, dacă tu habar n-ai ce este arta. Înţelegerea unui concept constă în cunoaşterea înţelegerii acelui concept.